În fiecare an, în data de 14 ianuarie, Biserica noastră Ortodoxă o prăznuiește cu mare cinste pe Sfânta Nina, cea asemenea cu Apostolii. Recunoscută drept „Luminătoarea Georgiei”, Sfânta Nina a jucat un rol crucial în istoria creștinismului, aducând Lumina Evangheliei în inimile georgienilor și marcând începutul creștinării acestei regiuni în secolul al IV-lea. Viața și misiunea ei reprezintă un exemplu extraordinar de credință, devotament și influență asupra comunității georgiene.
În preajma zilei sale de prăznuire, ne-am gândit să vă aducem înainte atât povestea ei de viață, pe care o regăsiți cu siguranță în Sinaxar, și pe care vă recomandăm din inimă să o citiți, meditând la pilda de viețuire aleasă pe care și-a asumat-o, dar mai ales să vă povestim o minune consemnată în viața sfintei, despre care mulți dintre noi n-am auzit încă: cum a primit Sfânta Nina, în dar, o Cruce de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Detalii, în rândurile de mai jos!
„Luminătoarea Georgiei”
Înainte de a prezenta acest fapt minunat, rar întâlnit în viețile sfinților, se cuvine să reținem câteva detalii despre viața Sfintei Nina. Cei dintâi creștini au apărut în Iviria (vechea denumire a Georgiei) încă în anii 40 după Hristos. Totuși, Evanghelia a devenit cunoscută tuturor mult mai târziu, începând cu secolul al IV-lea, prin propovăduirea Sfintei Nina. Răsfoind paginile Sinaxarului, aflăm că „Luminătoarea Georgiei” s-a născut în jurul anului 290, în Capadocia. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, conform unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. Asemenea Sfântului Vasile cel Mare sau Sfântului Grigorie Teologul, Sfânta Nina a crescut într-o familie de creștini. Tatăl ei, Zabulon, era conducător al gărzii imperiale, iar mama sa, pe nume Suzana, era sora episcopului Ierusalimului, Iuvenalie.
Când Sfânta Nina a împlinit vârsta de 12 ani, tatăl ei, dorind să-și asume o viață mai aspră, din dragoste față de Hristos, a hotărât să se facă pustnic. După ce a discutat cu soția sa și a cerut binecuvântarea episcopului Iuvenalie, a plecat în pustie, nu înainte de a-i spune aceste gânduri fiicei sale: „Să nu te temi de nimic, copilul meu, i-a spus acela. Urmează cu osârdie pilda Mariei Magdalena și a Mariei, sora lui Lazăr. Dacă Îl vei iubi pe Hristos precum acelea, Harul Său nu te va părăsi”. La rândul ei, Suzana s-a gândit că ar fi bine să urmeze pilda soțului ei – nu în sensul retragerii în pustie, ci să facă ceva mai mult pentru sufletul ei. Așa se face că, într-o zi s-a hotărât să își ajute fratele-episcop în grija pentru săraci și bolnavi. Prin urmare, Sfânta Nina a fost lăsată sub ascultarea stareței Niofora care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt.
Darul Maicii Domnului
Deseori, stareța Niofora îi vorbea Sfintei Nina despre viaţa duhovnicească şi o ajuta să sporească pe calea virtuţii. În mod deosebit, sfintei îi plăcea să asculte cuvânt de folos legat de Evangheliile care prezintă Patimile Domnului nostru Iisus Hristos. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, o întreba pe stareță ce s-a întâmplat până la urmă cu Cămașa Mântuitorului. Pentru că întrebarea se tot repeta, într-o zi, stareța i-a spus că aceasta se găseşte în cetatea Mtskheta din ţinutul Iviriei (Georgiei). Astfel, Sfânta Nina a început să se roage să fie învrednicită să se închine acestui sfânta veşmânt. Petrecea nopțile în priveghere și-n cântări, rugând-o pe Maica Domnului să-i fie sprijin și mijlocitoare pentru împlinirea acestei dorințe. Într-o astfel de noapte, adormind Sfânta Nina, Maica Domnului i s-a arătat în vis și i-a spus: „Mergi în Iviria, aşa cum îţi doreşti! Însă acolo vei şi predica Evanghelia lui Hristos, care iţi va dărui din plin harul Său. Şi te voi ajuta şi eu”. La auzul acestor cuvinte, Sfânta Nina a răspuns: „Dar eu sunt o femeie neputincioasă. Voi putea oare eu să duc la bun sfârşit o asemenea lucrare?”. Atunci, Născătoarea de Dumnezeu i-a pus în mână o cruce făcută din tulpini de viţă de vie şi a spus: „Ia această cruce. Îţi va fi scut şi pază împotriva tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Cu puterea ei vei aduce tara iviritilor la credinţa iubitului meu Fiu, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Tim. 2, 4)”. Minunea s-a păstrat peste veacuri, fiind amintită până în zilele noastre în Acatistul închinat sfintei: „Iar Preacurata Maică, din înseși preacuratele sale mâini, Crucea ți-a dat și la binevestirea cuvântului mântuitor în țara ivireană te-a chemat, pentru toți acei care doreau să-I cânte lui Dumnezeu așa: Aliluia!” (Condacul al 4-lea).
Când s-a trezit sfânta, a rămas fără cuvinte, pur și simplu. În mâinile ei se afla acea cruce minunată, pe care a început să o strângă puternic, sărutând-o cu lacrimi de bucurie. Apoi, și-a tăiat o șuviță din păr, a împletit-o pe cruce ca să pecetluiască bucuria acestui dar și a mers să îl întâlnească pe unchiul ei. Episcopul, auzind de arătarea Născătoarei de Dumnezeu și de porunca ei de a predica Evanghelia în Iviria, a înțeles imediat că aceasta este voia lui Dumnezeu. De aceea, fără nici cea mai mică îndoială, i-a dat sfintei binecuvântarea de a pleca la drum. A ajuns la destinație abia în anul 315, după un drum extenuant și cu multe primejdii.
În toți acești ani, Sfânta Nina săvârșește mai multe minuni – unele consemnate, altele cunoscute doar de Bunul Dumnezeu: convertește la creștinism pe conducătorul sinagogii din Abiatar, revarsă darurile Sfântului Duh asupra soției împăratului Miran, care era demonizată, apoi îi redă vederea împăratul Mirian. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu și prin mijlocirea Sfintei Nina, regele a fost vindecat miraculos, iar această experiență a deschis ușa convertirii sale la creștinism. Astfel, Sfânta Nina a devenit „Luminătoarea georgienilor”, cea care a făcut cunoscută credința creștină în această parte de lume.
Însă, rolul Sfintei Nina în procesul de creștinare a Georgiei nu s-a rezumat doar la convertirea regelui, ci s-a extins la întreaga comunitate. Fiind o misionară dedicată, a călătorit prin sate și orașe pentru a propovădui Cuvântul Evangheliei și a împărtăși Învățătura lui Hristos. Prin exemplul ei de smerenie și iubire, Sfânta Nina a reușit să atragă atenția oamenilor și să le ofere credința creștină ca o alternativă corectă la vechile credințe păgâne. Se spune că Sfânta Nina purta Crucea de la Maica Domnului în timpul misiunii sale de propovăduire și că, prin rugăciunile înălțate înaintea ei, s-au săvârșit multe minuni.
Sfânta Nina a trecut la cele veșnice pe data de 14 ianuarie 338, Crucea primită în dar de la Maica Domnului devenind imediat simbolul creştinătăţii georgiene. Astăzi, Crucea Sfintei Nina, martoră a nevoințelor și a apostolatului ei, se păstrează în Catedrala „Sfântul Sisoe din Tbilisi”, într-o raclă, lângă porţile dinspre nord ale Sfântului Altar. Deasupra raclei de argint se pot observa cu ușurință, sculptate, scene din viaţa sfintei şi câteva dintre minunile pe care le-a săvârşit cu puterea acestei Sfintei Cruci. Prin curajul, devotamentul și iubirea ei față de aproapele, Sfânta Nina a luminat calea georgienilor către credința creștină și a rămas pe vecie un exemplu de sfințenie și o sursă de inspirație pentru toți cei care aspiră la o viață duhovnicească autentică.
Cu prilejul prăznuirii Sfintei Nina, am adunat pentru dumneavoastră câteva cărți de rugăciune, precum și „Candelele Dăruirii” – felinare pe drumul nostru către Grădina Raiului. Click pe linkurile aflate sub fotografiile de mai jos pentru detalii și comenzi!
Foto credit: www.manastireasuruceni.md
