S-au scurs ca o secundă primele 10 zile din anul 2025 și ne aflăm, deja, aproape de jumătatea lunii ianuarie. După ce, încă din prima zi a anului, Biserica ne-a amintit de Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei și unul dintre cei Trei Ierarhi de seamă ai Bisericii Ortodoxe, calendarul ortodox continuă să „presare” în fiecare dintre cele 364 de zile rămase Sfinți, Cuvioși și Mucenici, care să ne fie tovarăși de drum și însoțitori pe calea mântuirii.
Unul dintre aceștia, cinstit de Biserica noastră Ortodoxă în data de 10 ianuarie, este Cuviosul Antipa de la Calapodești, un „vas ales” al lui Hristos, care a trăit o viață de o înaltă desăvârșire, închinată rugăciunii, postului și smereniei. Născut în satul Calapodești din Moldova, Sfântul Antipa a fost un mare îndrumător duhovnicesc, cunoscut pentru asprimea vieții sale monahale și pentru adâncirea cu care trăia și punea în lucrare cuvintele lui Dumnezeu. Dacă despre el poate că ați mai auzit sau ați mai citit, de data aceasta noi ne-am gândit să vă aducem înainte un aspect mai puțin cunoscut legat de Sfântul Antipa și să vă spunem povestea icoanei Maicii Domnului de care Cuviosul nu s-a despărțit până la moarte. Din ce motiv? Aflați în rândurile de mai jos!
Cuviosul legător de cărți
Cuviosul Antipa de la Calapodești este una dintre roadele duhovnicești de mare preț ale Moldovei. Născut în 1816 în satul Calapodești (județul Bacău), sub numele de Alexandru, a fost fiul lui Gheorghe Constantin Luchian, diacon al bisericii satului, și al Ecaterinei Manase, călugărită ulterior sub numele Elisabeta. După moartea tatălui său, tânărul Alexandru a fost nevoit să învețe meseria de legător de cărți pentru a sprijini familia.
La vârsta de 20 de ani, a fost cuprins de o lumină duhovnicească care l-a umplut de o bucurie nespusă, ceea ce l-a determinat să părăsească familia și să se îndrepte spre Mănăstirea Neamț, dar a fost refuzat. A continuat căutarea sa spirituală în Țara Românească, la Mănăstirea Căldărușani, unde a primit o formare duhovnicească riguroasă. A fost tuns în monahism cu numele Alipie, iar apoi a călătorit la Muntele Athos, unde s-a așezat la Schitul românesc Lacu, unde a trăit o viață de aspre nevoințe. În urma unei alese viețuiri duhovnicești, a primit „schima mare” a monahismului și a fost hirotonit ierodiacon și ieromonah. După aproape 20 de ani de viață călugărească pe Muntele Athos, Cuviosul Antipa s-a întors în Moldova în 1860 pentru a ajuta la terminarea lucrărilor Schitului românesc Prodromu, fiind primit cu multă cinste în Iași și în alte părți ale Moldovei. A călătorit și în Rusia, strângând ajutoare pentru schitul Prodromu și vizitând locuri sfinte precum Lavra Pecerska din Kiev și Mănăstirea Valaam din nordul Rusiei, care l-a impresionat profund.
De altfel, în anul 1865 s-a și stabilit la Mănăstirea Valaam, unde și-a continuat viața de nevoință, devenind un duhovnic iubit și cunoscut pentru viețuirea aparte și pentru învățăturile sale. După 17 ani de trai în Mănăstirea Valaam, Cuviosul Antipa s-a adormit în Domnul la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii.
Icoana de pe pieptul Sfântului Antipa
Un episod mai puțin cunoscut din viața Sfântului Antipa este cel legat de descoperirea, în Muntele Athos, a unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Se spune că, după ca a intrat în Grădina Maicii Domnului, Sfântul Antipa a ajuns la o chilie dărâmată, cu pereţii căzuţi, care abia mai rezistau. Aici, începându-și Cuviosul pravila și viaţa de sihastru, a descoperit într-o zi, sub nenumărate straturi de praf și cenuşă, această icoană a Maicii Domnului „Dulcea Sărutare”, extrem de veche și deteriorată. Chipul Maicii și cel al Pruncului Iisus abia că se mai vedeau. Luând icoana, Sfântul Antipa a mers la un pictor ucrainean, ierodiaconul Paisie, pe care îl cunoștea, rugându-l să o restaureze cu mare atenție. Însă, atunci când pictorul a început să o curețe, prin minune, icoana s-a curățat de la sine, devenind mai strălucitoare decât una nouă, spre marea bucurie a pictorului.
Apoi, după ce a luat icoana, Maica Domnului a aranjat ca Sfântul Antipa să se întâlnească „din întâmplare” cu un alt pustnic, care i-a dat cinci galbeni, spunându-i: „Părinte, niște oameni buni mi-au dat acești cinci galbeni, rugându-mă să-i dau unui pustnic sărman de pe Munte și, rugându-mă la Domnul, m-am hotărât să-i dau primului pe care îl voi întâlni. Așadar, poate îți vor fi de folos, sfințite părinte”. Auzind acestea, Cuviosul Antipa a primit cu mulțumire darul și, mulțumind Maicii Domnului pentru acestă mare binecuvântare, a chemat un meșter pentru a-l ajuta să repare chilia. După câteva săptămâni, însă, muncitorul s-a îmbolnăvit și a căzut aproape de chilie. Fiind slăbit fizic și neavând puterea să-l ducă înăuntru, Cuviosul Antipa a pus icoana Maicii Domnului lângă bolnav și s-a retras în pădure pentru a se ruga Bunului Dumnezeu și Maicii Sale, dar și tuturor Cuvioșilor care vor fi trecut prin acele locuri, să-l ajute să izbândească și să ducă la bun sfârșit lucrarea. Când s-a întors de la rugăciune, Părintele Antipa l-a găsit pe dulgher lucrând și complet vindecat. „Icoana ta este făcătoare de minuni și m-a tămăduit. Căci, zăcând ca un mort, am simțit venind din icoana Maicii Domnului o adiere caldă și plină de viață, care m-a încălzit și m-a făcut sănătos, iar apoi m-am ridicat și m-am apucat de lucru”, a mărturisit muncitorul, care mai înainte căzuse răpus de boală.
Icoana aceasta i-a fost alături Sfântului Antipa până în ultima clipă a vieții sale. Se spune că, pentru viețuirea sa aleasă, Bunul Dumnezeu i-a descoperit Sfântului Antipa dinainte faptul că va pleca la ceruri. Pe 7 ianuarie 1882, toate icoanele din chilia sa s-au ridicat, cu excepția icoanei Maicii Domnului, care rămăsese mereu aproape de el. Aceasta s-a așezat pe pieptul său, semn al harului care îl însoțea. După trei zile, pe 10 ianuarie 1882, în timp ce unul dintre ucenicii săi citea Acatistul Maicii Domnului pentru el, Sfântul Antipa și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 66 de ani, dintre care 17 i-a petrecut în Mănăstirea Valaam. Astăzi, icoana Maicii Domnului a Sfântului Antipa se află la mănăstirea „Noul Valaam”, aflată lângă localitatea Konevitsa, Finlanda, fiind adusă aici în anul 1940 când mănăstirea Valaam a fost evacuată în timpul „Războiului de Iarnă” dintre Finlanda și Uniunea Sovietică.
Așadar, să urmăm și noi exemplul Sfântului Antipa: acela de a trăi o viață închinată, smerită și plină de iubire față de Dumnezeu și față de semeni și, mai cu seamă, să nu uităm de Maica lui Dumnezeu, care este mereu aproape de cei care o cheamă cu credință. Ea este cea care, în bunătatea și milostivirea Sa, nu ne lasă niciodată singuri, ci ne însoțește cu ajutorul Său în momentele de încercare. Și ne iubește necondiționat, cu o iubire care transcende orice măsură umană, o iubire curată și sinceră, care nu cere nimic în schimb. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Bucură-te, Părinte Antipa, iubitorule de pustnicie!
Pentru că nu toți avem șansa sau posibilitatea să-i aducem prinosul nostru de laudă și cinstire Preasfintei Născătoare de Dumnezeu înaintea icoanei sale „Dulcea sărutare” tocmai în Finlanda, trebuie să știți că am adunat pentru dumneavoastră, alături de Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodesti, câteva astfel de reprezentări de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți dintre toate icoanele, pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată sau de suflet și comandați-o, apăsând click pe linkurile de mai jos:
