„Revelionul Sfinților”: De ce anul bisericesc începe pe 1 septembrie?

În fiecare an, în data de 1 septembrie sărbătorim începutul noului an bisericesc. În această zi, în Bisericile noastre preoții și credincioșii aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru binecuvântările de peste an și se roagă ca anul care urmează să fie unul la fel de roditor.

Care este motivul pentru care anul bisericesc începe toamna, iar nu pe 1 ianuarie, odată cu anul civil? Noi, creștinii, am preluat acest moment de la evrei, care începeau calendarul cu luna Tișri (septembrie), aducând jertfă de tot lui Dumnezeu. După tradiția moștenită din Legea Vechiului Testament, ziua de 1 septembrie a fost cea dintâi zi a creației, iar tot în această zi Mântuitorul Iisus Hristos şi-a început activitatea publică, în momentul în care a intrat în sinagogă şi a citit cuvintele prorocului Isaia care vesteau venirea Sa: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns ca să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi. Şi să vestesc anul plăcut Domnului“ (Isaia 61, 1-2 şi Luca 4, 18-19).

În mod oficial, data de 1 septembrie ca început al anului bisericesc a fost stabilită în cadrul Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325. Atunci, ținând cont de Sfânta Tradiție și de lucrurile consemnate mai sus, Sfinții Părinți au hotărât ziua de 1 septembrie ca un început al mântuirii creștinilor, ca moment în care Hristos a sfințit timpul prin propovăduirea Sa.

După cum știm, în centrul anului bisericesc se află marele praznic al Învierii Domnului. În funcție de această sărbătoare, anul se împarte în trei perioade: Triodul, Penticostarul, Octoihul (disponibile aici pentru comandă), numite astfel după cartea principală de slujbă folosită de cântăreți la strană. Toate sărbătorile gravitează, astfel, în jurul datei de 1 septembrie: observăm că anul se încheie cu luna august, când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului, pe 15 august, şi Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, la 29 august, şi începe la 8 septembrie, cu Naşterea Maicii Domnului – începutul mântuirii noastre și persoana prin care Dumnezeu a voit să-Şi descopere iubirea Sa.

În această zi, în toate bisericile sunt săvârșite slujbe de Tedeum – o slujbă de mulţumire şi de laudă adusă lui Dumnezeu în cadrul căreia credincioșii aduc rugăciuni de recunoștință, de laudă și de slăvire față de Dumnezeu, pentru binefacerile primite. Numele de „Tedeum” vine de la faptul că, în rânduiala slujbei intră şi imnul „Te Deum Laudamus…” („Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm…”).

Probabil puțini dintre noi absentează de la „ritualul revelionului” din data de 31 decembrie, atunci când privim înapoi către zilele care au trecut, ne facem planuri mărețe pentru anii care vor veni și ciocnim pahare de șampanie cu cei dragi, la mesele îmbelșugate. Nu e rău! Dar dacă ne numim creștini ortodocși, atunci să nu fim așa doar cu numele, ci cu „acte în regulă”. Cum? Un pas ar fi să participăm și la „Revelionul Bisericii” din data de 1 septembrie: să ne gândim de câte ori am îngenunchiat în fața sfinților, la locul de rugăciune, și de câte ori am amânat sau scurtat momentul, câte zile de post am ținut și câtă milostenie am fi putut face, dar am ales să-i ignorăm, din binecuvântate pricini, pe cei în nevoie.

Deseori, în fuga și agitația dintre tramvaiul care ne aduce de la școala copiilor și autobuzul care ne duce spre serviciu, să ne amintim că suntem făcuți pentru Cer și să nu uităm să-i mulțumim Domnului în câteva gânduri scurte. Asta ne îndeamnă și Biserica în rugăciunea specială dedicată zilei de 1 septembrie, din care redăm un scurt fragment:

„[…] Mulțumim Ție pentru îndurările minunate pe care le-ai făcut asupra noastră în toată vremea trecută a vieții noastre și Te rugăm, întru tot Îndurate Doamne: binecuvântează cununa anului ce a sosit cu bunătatea Ta și păzește pe binecredincioșii creștini români de pretutindeni, pe păstorii și învățătorii noștri; înmulțește zilele vieții noastre întru sănătate deplină sufletească și trupească și ne dăruiește sporire în toate faptele cele bune. Dăruiește de sus bunătățile Tale întregului Tău popor: sănătate și mântuire și întru toate bună sporire”.

La început de an bisericesc, să ne ordonăm creștinește nevoile astfel încât să avem grijă nu doar de trup, ci și de suflet și să ne propunem ca în noul an să fim cu adevărat fii ai lui Hristos și ai Bisericii Sale. Nu suntem singuri în acest efort. Nu suntem singuri în arenă și în luptă. Îi avem alături pe Sfinți – marii rugători și mărturisitori ai lui Hristos, care ne spun din „tribunele Cerului”: „Și noi am fost ca voi! Și noi am căzut, dar nu deznădăjduiți! Vă așteptăm pe toți la poarta Raiului!”.

Recomandările BIZANTICONS.ro:

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in