Încă din zorii creștinismului și până astăzi, sfinții au fost cei care s-au unit cu Hristos și au primit același Har al Duhului Sfânt, indiferent de locul, timpul sau condițiile în care au trăit. Aceasta este o credință fundamentală a credinței creștine: că sfințenia nu ține de statut social ori de circumstanțele vieții, ci de legătura vie cu Dumnezeu. Privind chipurile sfinților – în icoane sau, în cazul celor mai apropiați de epoca noastră, în fotografii – descoperim trăsături omenești, asemănătoare cu ale noastre. Vedem în ei oameni care au trăit cu adevărat pe pământ, au cunoscut bucuria și suferința, și-au purtat crucea și, la final, și-au încredințat sufletele lui Dumnezeu. Ceea ce îi deosebește este transfigurarea prin Har, o lumină tainică ce le-a cuprins ființa și care ne descoperă frumusețea sfințeniei dobândite încă din această viață.
În mijlocul verii, pe 20 iulie, Biserica ne îndeamnă să ne îndreptăm privirea spre un astfel de om – un sfânt care a sfidat însăși legea morții. „Biciul lui Dumnezeu”, „podoaba prorocilor”, cel ce „s-a înălțat la cer într-un vârtej de foc, în car de cai înflăcărați” – acesta este Sfântul și Slăvitul Proroc Ilie Tesviteanul. Chiar așa, câți dintre dumneavoastră știați că Sfântul Ilie s-a urcat la cer în apropiere de locul Botezului Domnului? Vă dăm detalii în rândurile de mai jos!
Prorocul din Tesvi și zeul Baal
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a viețuit cu aproximativ opt veacuri înainte de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, în vremea domniei regelui Ahab, în cetatea Tesvi (sau Tesve), dincolo de apele Iordanului. După ce Ahab s-a căsătorit cu Izabela, o femeie păgână din Sidon care aducea jertfe zeului Baal, regele a părăsit credința strămoșească și a început să se închine idolilor, prigonindu-i pe cei credincioși.
În fața acestei rătăciri, Dumnezeu l-a ales pe Ilie să vestească pedeapsa ce avea să vină asupra poporului: o secetă grea, care să le amintească de adevăratul Dumnezeu. Și astfel s-a împlinit prorocia – cerul s-a închis și, vreme de trei ani și jumătate, nicio picătură de ploaie nu a mai căzut. Oamenii sufereau, izvoarele seacă, pământul nu mai rodea, iar animalele pieriseră în arșiță. Toată suflarea era cuprinsă de suferință, iar Domnul a îngăduit această încercare pentru ca inima poporului Său să se întoarcă la credință.
În această perioadă, Sfântul Ilie s-a retras la pârâul Cherit, unde se adăpa cu apă limpede, iar hrana îi era adusă de corbi, așa cum spune Scriptura: „pâine și carne dimineața, pâine și carne seara”. Când anii de secetă se apropiau de sfârșit, Sfântul Ilie l-a provocat pe regele Ahab să aducă poporul pe Muntele Carmel și să ridice acolo două altare: unul pentru Baal și altul pentru Dumnezeu. Le-a spus: „Dumnezeul care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu” (3 Regi 18, 24). Cei 450 de preoți ai lui Baal au rostit rugăciuni zadarnice, dar când a venit rândul prorocului Ilie, rugăciunea lui a străpuns cerul. Focul Domnului s-a pogorât și a mistuit jertfa, lemnele, pietrele și până și apa din șanțul altarului (3 Regi 18, 38).
Ridicat la cer într-un car de foc
Ajuns la o măsură duhovnicească deosebită, Sfântul Ilie nu a cunoscut moartea, precum toți ceilalți oameni. Într-o zi, pe când mergea prin pustiu împreună cu ucenicul său Elisei, un vârtej de vânt i-a cuprins, și Ilie a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai de foc – semn al sfințeniei sale și al tainei care îl înconjoară până astăzi.
Potrivit tradiției, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul s-a urcat la cer chiar în apropierea locului în care, mai târziu, avea să fie botezat Domnul nostru Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul — adică în zona râului Iordan, în partea de răsărit, pe teritoriul actual al Iordaniei.
Tradiția locului este atestată nu doar de mărturiile biblice, ci și de o întreagă serie de însemnări lăsate de pelerinii timpurii ai creștinătății. Spre exemplu, în anul 333 d.Hr., un pelerin din Bordeaux, Franța nota: „La cinci mile de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan și, deasupra malului opus, se află dealul de unde Ilie a fost ridicat la ceruri.” Câteva decenii mai târziu, în jurul anului 530, pelerinul Teodosius menționa același loc sfânt, numind micul munte Hermon, ca fiind punctul de înălțare al Sfântului Ilie. Nu în ultimul rând, în secolul al XII-lea, starețul rus Daniil, aflat în pelerinaj, scria cu emoție: „Nu departe de râu, la o distanță de două aruncături de săgeți, se află locul unde prorocul Ilie a fost ridicat la ceruri în car de foc.”
Consemnările acestea sunt întărite și de descoperirile arheologice moderne din zona numită Bethabara (sau Betania de dincolo de Iordan, conform Evangheliei după Ioan 1, 28). În anii 1990, după semnarea tratatului de pace între Israel și Iordania, arheologii au cercetat zona de pe malul estic al Iordanului și au descoperit urme ale unor biserici bizantine timpurii, ruine de mănăstiri, inscripții și baptisterii care indică faptul că acolo era cinstit locul exact al Botezului Domnului. Un element remarcabil este faptul că unele dintre aceste structuri indică o dublă semnificație a locului: pe de o parte, locul Botezului lui Iisus, iar pe de altă parte, locul urcării la cer a Sfântului Ilie. Multe dintre mozaicuri și inscripții păstrate pe pietrele de acolo pomenesc numele slăvitului proroc.
Unii teologi numesc acest loc „Poarta cerului” — pentru că de acolo a fost înălțat Sfântul Ilie în slavă, și tot acolo a coborât Duhul Sfânt peste Fiul lui Dumnezeu la Botez, în chip de porumbel. Un spațiu aparte, al legăturii dintre Legea veche și cea Nouă, dintre Ilie — profetul focului și al judecății — și Hristos — Mesia cel blând care aduce mântuirea întregii lumi.
Astăzi, locul acesta se numește „Al-Maghtas” și este inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Este considerat unul dintre cele mai sfinte locuri ale creștinătății, alături de Ierusalim și Betleem. Anual, mii de pelerini vizitează situl pentru a se închina la locul unde cerul s-a deschis de două ori: o dată pentru Ilie, profetul ridicat la cer, și o dată pentru Fiul lui Dumnezeu, care S-a smerit primind botezul în apele Iordanului.
În preajma acestei zile speciale de 20 iulie ținem și noi, echipa Bizanticons Art, să aducem un gând bun tuturor celor care își serbează ziua onomastică. Le dorim bucurii, sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfântului și Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul, rugându-l să reverse binecuvântări asupra noastră și asupra întregii lumi! Celor care doresc să ofere în această zi un cadou unui membru al familiei, prietenilor sau celor apropiați, încununându-le creștinește ziua onomastică, le venim în ajutor cu câteva recomandări: acatistul, un volum închinat lui și icoane bizantine cu Sfântul Ilie, realizate după tehnici tradiționale, de către meșteri iconari cu experiență de zeci de ani în domeniu. Pentru detalii și comenzi, apăsați click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos!
Foto credit: www.ziarullumina.ro
