Cum a fost descoperit Capul Sfântului Ioan Botezătorul?

În data de 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul – ultima sărbătoare din cursul anului bisericesc. Creştinii postesc aspru în această zi și o cinstesc, pentru a nu fi asemenea împăratului Irod care, în urma petrecerii și a mesei îmbelșugate din care a mâncat cu nesaț, a cerut ca Salomeea, fiica lui, să danseze pentru plăcerea invitaților săi şi, drept răsplată, i-a oferit capul Sfântului Ioan Botezătorul.

Dacă ar fi să refacem, într-un fel, firul evenimentelor din acea zi, Sinaxarul ne este alături și ne dă mărturie că, pentru „critica” adusă în mod repetat lui Irod, care și-a alungat soția și s-a căsătorit cu soția fratelui său, Irodiada, Sfântul Ioan a plătit cu viața. În cadrul unei petreceri, Salomeea, la îndemnul mamei sale, a cerut ca răsplată capul Sfântului Ioan Botezătorul pe o tipsie, iar Irod a încuviințat și aprobat dorința acesteia. După ce capul i-a fost tăiat, trupul Sfântului Ioan a fost luat și dus în orașul Samaria, unde a fost îngropat, căci Irodiadei îi era teamă, crezând că prorocul ar putea învia în orice clipă.

Potrivit tradiției Bisericii noastre, Ioana, dama de curte a Irodiadei, care era creștină, nu se putea liniști, văzând capul Înaintemergătorului și Botezătorului zăcând îngropat într-un loc necurat, la marginea cetății. După mai multe zile de meditare, se hotărăște să îl dezgroape singură și, în mare secret, îl duce în Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, și îl îngroapă acolo, într-un vas de lut. Nu după foarte mult timp, ajunge aici un fost proprietar bogat, care, auzind Evangheliile citite în Biserică, se hotărăște să urmeze întocmai îndemnul Mântuitorului: vinde averea și se retrage în pustiul Ierusalimului, fiind tuns în monahism cu numele de Inochentie.

Ajungând chiar în zona în care Sfânta Ioana îngropase capul Sfântului Ioan Botezătorul, Inochentie începe să sape o mică temelie pentru chilia și paraclisul care aveau să-i fie adăpost și locaș de rugăciune. Săpând mai adânc, Inochentie găsește vasul din lut și, prin minune dumnezeiască, înțelege că acela este capul Sfântului Ioan, îl cinstește așa cum se cuvine, iar spre sfârșitul vieții sale, de frica păgânilor care se adunaseră în acea zonă, îl îngroapă la loc, cu gândul că acolo, altcineva îl va descoperi și îl va scoate la lumină așa cum a făcut-o el, după lucrarea lui Dumnezeu.

Anii au trecut, iar în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, Sfântul Ioan Botezătorul s-a aratat din nou unor călugări, poruncindu-le să dezgroape cinstitul său cap. Aceștia, făcând ascultare, au descoperit capul așa cum îl lăsase Inochentie și, punându-l într-un sac din piele de cămilă, decid să îl aducă în cetatea Ierusalimului. Pe drum, însă, se întâlnesc cu un olar și îl roagă să îi ajute și acesta îl ia acasă, din pricina lenevirii celor doi călugări. Ajuns acasă, acesta a început să îl cinstească împreună cu familia sa, văzând că se învrednicea de multe binefaceri și fiind conștient că toate acestea se datorează binecuvântării Sfântului Ioan Botezătorul.

Asemenea lui Inochentie, simțind că i se apropie sfârșitul, olarul îi dă surorii sale capul Înaintemergătorului, așezat atent într-o mică raclă, îndrumând-o să-l cinstească şi să n-o deschidă până când însuşi sfântul va dori acest lucru și va porunci. După ce olarul a trecut la Domnul, familia sa nu a dat odorului importanța cuvenită, acesta trecând din mână în mână până când a ajuns în grija unui monah pe nume Eustațiu. Acesta, fiind arian, spunea că minunile care se săvârșeau la peștera sa sunt datorită rugăciunilor sale, iar nicicum binecuvântării Sfântului Ioan. După un timp, Eustațiu, știind că va fi trimis în exil, îngroapă capul Sfântului Ioan Botezătorul și, astfel, din nou, pare că el nu va mai ieși la lumină vreodată. Socoteala omenească, însă, nu se potrivește cu rânduiala lui Dumnezeu; după un timp, în locul peșterii lui Eustațiu, câțiva monahi zidesc o mănăstire. În anul 452, arhimandritul Marcel, starețul acelei mănăstiri, în timpul citirii psalmilor, a văzut un râu, dar și o pară de foc lângă orașul Emesa, descoperind astfel din nou capul Sfântului Ioan, după cum el însuși a consemnat:

„Bine este cuvântat Domnul nostru Iisus Hristos, că m-a învrednicit pe mine, Marcel, robul Său, a fi văzător al vedeniei de faţă, care mi s-a făcut în 18 zile ale lunii februarie, în săptămâna din mijlocul postului sfintelor 40 de zile, descoperindu-se în somn noaptea, căci am văzut toate porţile mănăstirii noastre deschise. Deci m-am înfricoşat şi mi se părea că ies să le închid. Apoi iarăşi am văzut un râu trecând prin poarta mănăstirii, şi mă miram de unde iese acea mulţime de apă. Pe când gândeam aceasta, am auzit un glas de multe cete, venind spre noi dinspre răsărit, cu sunet mare, iar fiecare ceată avea deosebit grai şi striga: «Iată, se arată Sfântul Ioan, Botezătorul lui Hristos»”.

Pierdut prin vicisitudinile istoriei, în anul 850, Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost descoperit pentru a treia oară, de către Patriarhul Ignatie, după ce fusese îngropat în timpul luptelor iconoclaste.

Astăzi, partea occipitală a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul se păstrează la Moscheia Omeiazilor din Damasc, iar cea frontală, la Catedrala din Amiens (Franţa), fiind furat de la Constantinopol de către Wallon de Sarton din Picquigny și adus în acest loc după cruciada a patra. Toți cei care au avut ocazia să se închine cinstitului Cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, au putut observa că, în zona feței Sfântului Ioan se află o zgârietură, fapt care confirmă mențiunea Fericitului Ieronim, conform căreia Sfântul Proroc a fost lovit cu un cuțit de Irodiada într-un moment de mânie și rătăcire.

Așadar, pierdut de-a lungul vremii de trei ori, Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost descoperit de fiecare dată și de aceea, în cinstea acelor zile, Biserica a hotărât ca noi să ne amintim de modelul și jertfa Sfântului Ioan pe 24 februarie (prima şi a doua aflare a capului), dar și în ziua de 25 mai (a treia aflare a capului Sfântului Proroc). Mai mult decât atât, dintre toţi sfinţii menționați în calendarul nostru creştin ortodox, Sfântului Ioan Botezătorul îi sunt închinate cele mai multe zile de prăznuire: pe lângă cele două menționate deja, ne mai amintim de Sfântul Ioan în ziua zămislirii sale – 23 septembrie, în ziua nașterii – 24 iunie, la o zi după Bobotează, când prăznuim Soborul Sfântului Ioan Botezătorul – 7 ianuarie și pe 29 august, când el a trecut la Domnul.

În această zi, dar nu numai, să aducem prinos de cinstire Sfântului Ioan, pentru ca el să revarse asupra noastră și asupra familiei binecuvântarea sa. Am adunat, pentru dumneavoastră, cu acest prilej, o colecție deosebită de icoane cu Sfântul Ioan Botezătorul, potrivite atât pentru colțul de rugăciune, cât și pentru a încununa un moment important din viața celor apropiați, cu ocazia serbării zilei onomastice:

Vă stăm la dispoziție pentru detalii și comenzi la 0374 703 030, pe comenzi@bizanticons.ro sau pe paginile noastre de Facebook și Instagram:

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in