„Surâsul din veșnicie” al Părintelui Iosif Vatopedinul, un volum pentru înveșnicirea noastră

Zilele acestea am primit o veste care ne-a bucurat nespus. Volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie” a văzut lumina tiparului după multe zile de lucru și grijă editorială.

Bucuria este cu atât mai mare cu cât autorul prezentului volum, Părintele Arhimandrit Efrem, starețul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped din Muntele Athos, a revenit acasă, între frații din obștea vatopedină și ne dăruiește această carte ca pe un adevărat cadou. A scris cu suflet despre părintele lui duhovnicesc și a însuflețit paginile fără a ști că viața îi va scoate în cale această mare încerare. A scris cu timp și fără de timp iar acum, la ieșirea din tipar a acestui minunat volum, îl primește ca pe un cadou, parcă, din partea celui care a fost și va rămâne în sufletele tuturor nu doar părinte, ci frate, îndrumător și far pe drumul celor rătăciți – Gheronda Iosif Vatopedinul, omul lui Dumnezeu.

Editat sub atenta strădanie a monahiilor de la Mănăstirea Diaconești, volumul de față este, dincolo de o luminoasă prezentare biografică, un ghid pentru trup și suflet, în toată puterea cuvântului. Parcurgând pagină cu pagină, cititorul descoperă printre evenimente și date istorice modelul duhovnicesc demn de urmat al Părintelui Iosif Vatopedinul și valorile de la care n-a făcut rabat niciodată.

Părintele stareț Efrem de la Vatoped, alături de Gheronda Iosif Vatopedinul

Cine a fost Gheronda Iosif Vatopedinul?

Gheronda Iosif Vatopedinul a fost ucenicul Sfântului Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniţi ai secolului XX. S-a născut în ziua de 1 iulie 1921 în grădina Mănăstirii Sfinţilor Doctori fără de arginţi Cosma si Damian din localitatea Giolos (Cipru). Da, s-a născut într-o grădină: în timpul Sfintei Liturghii, pe mama sa, însărcinată în șapte luni şi venită la slujba de hram, au cuprins-o durerile facerii. La botez a primit numele de Socratis și, după ce în adolescență a fost nedespărțit de slujbele Bisericii și de scrierile duhovnicești ale Sfinților Părinți. În anul 1946, după ce împlinise  vârsta de 25 de ani, hotărăște să se retragă în Grădina Maicii Domnului și ajunge să fie un apropiat ucenic de chilie al Cuviosului Iosif Isihastul (Spileotul).

A petrecut mulți ani alături de iubitul său duhovnic, însă niciodată nu a cârtit și nu a renunțat la nevoință și asceză, după cum el însuși mărturisea: „Nici severitatea programului, nici privaţiunea de cele strict necesare, nici locul abrupt şi neodihnitor, nici munca necesară pentru întreţinerea a 7-8 persoane nu ne-a micşorat râvna, deoarece ne mângâia mila lui Dumnezeu şi Harul, împreună cu rugăciunile Bătrânilor”.

Atunci când obştea lui Gheron Iosif Isihastul s-a mutat la Nea Skiti, unde clima era mai blândă, părintele Iosif Vatopedinul s-a îmbolnăvit grav, medicii hotărând că operaţia este singura soluţie pentru a opri scurgerile de sânge din intestine. Însă, n-a fost așa. Sfântul Pantelimon i s-a arătat unui părinte din obște că Iosif va fi vindecat, prin marea milostivire a Maicii Domnului. Într-adevăr, la următoarea radiografie, medicii au rămas fără cuvinte: toate imaginile indicau doar o simplă cicatrice – semn al vechii răni.

În anul 1988, părintele Iosif Vatopedinul s-a mutat alături de toată obștea de  la chilia Nea Skiti la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, unde se odihnește până astăzi, binecuvântându-i pe toți cei care vin să-i aprindă o lumânare și să zăbovească lângă mormântul său pentru câteva clipe.

„Surâsul din veșnicie” al Părintelui Iosif Vatopedinul

Așa cum menționează ostenitorii care au trudit la apariția acestui minunat volum, „Gheronda Iosif Vatopedinul” nu este o carte, ci este duh și este viață (cf. Ioan 6, 63). Este parcursul unui om care la 15 ani L-a văzut pe Hristos viu, L-a urmat pe calea pătimirii, a fost defăimat, prigonit, a murit și a surâs după moarte, adeverind Învierea. Iar ucenicul lui a văzut și a mărturisit (cf. I Ioan 4, 14), așternându-i viața în scris, atât cât este cu putință cuvintelor a o cuprinde. Cartea cuprinde și o bogată colecție de fotografii color din arhiva Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped și apare în condiții grafice deosebite.

Așa cum v-am spus și la începutul editorialului, bucuria apariției acestei cărți este cu atât mai mare cu cât autorul ei, Părintele stareț Efrem Vatopedinul, se află din nou în mijlocul obștii și, prin rugăciune, în mijlocul nostru, al întregii lumi. Să marcăm așa cum se cuvine acest moment deosebit! Pe www.BIZANTICONS.ro găsiți volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie” pentru ca el să ajungă la cât mai mulți dintre noi. Important! Livrăm volumul în orice localitate din România și oriunde în lume, la cele mai mici costuri, pentru că ne gândim și la cei departe de țară.

Apăsați pe linkul aflat sub fotografia de mai jos pentru a comanda volumul „Gheronda Iosif Vatopedinul – un surâs din veșnicie”, o carte de căpătâi pe care fiecare creștin ortodox ar trebui să le aibă în bibliotecă, la loc de cinste.

1 Comment

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.