Înainte cu o săptămână de Intrarea Domnului în Ierusalim, în Duminica a V-a din Postul Sfintelor Paști, Biserica noastră o pomenește pe Sfânta Maria Egipteanca, unul dintre cele mai grăitoare modele de pocăință din întreaga istorie a mântuirii noastre, de ridicare din păcat prin smerenie şi prin post şi de schimbare a vieții. Dacă aruncăm o privire în calendar, vedem că în ajunul acestei zile, Sfinții Părinți au rânduit să cinstim icoana Maicii Domnului „Eghiptissa”. Care este istoria ei, ce a făcut-o să rămână veșnic în memoria colectivă a Bisericii și ce întâmplare aparte o leagă de numele Sfintei Maria Egipteanca? Aflați în rândurile de mai jos!
O roabă a plăcerilor a ajuns sfântă
Înainte de toate, câteva detalii pe care ar fi bine să le reținem. Sfânta Maria Egipteanca este una dintre cele mai populare și mai cunoscute Cuvioase ale Bisericii noastre, precum și o pildă a desăvârșirii prin efort ascetic asumat și prin pocăință continuă. Răsfoind paginile sinaxarului, aflăm că Sfânta Maria Egipteanca s-a născut la sfârşitul veacului al V-lea. La vârsta de 12 ani, condusă orbește, parcă, de patimile trupești, a fugit la Alexandria, departe de părinții ei, începând să trăiască în desfrânare. Adesea, refuza banii bărbaților cu care mergea, trăind mai degrabă din cerșit și din torsul inului.
Vreme de 17 ani a dus o astfel de viață străină de Evanghelie. Totul s-a schimbat, însă, într-o zi, în ajunul sărbătorii înălțării Sfintei Cruci, când s-a nimerit în mijlocul unei mulțimi care plănuia să meargă la Ierusalim, să se închine la Cinstita Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul. Aflând aceasta, a cerut și ea să meargă împreună cu tinerii, pe drum continuând să păcătuiască, vânzându-şi trupul corăbierilor. Deși nu avea bani pentru a plăti deplasarea și nici alimente pentru hrană, și-a spus în sinea ei: „Sigur se vor găsi amatori de frumusețe femeiască pe corabie care să mă ia și fără bani”.
„Eghiptissa” și convertirea desfrânatei
Ajunsă în fața cinstitei Biserici, ceva nevăzut, o forță din exteriorul ei o oprea să intre în lăcașul de închinare, înțelegând că motivul era, de fapt, viața sa păcătoasă. După trei încercări nereușite, rămasă singură afară, în curtea bisericii, și fiind luată în râs de ceilalți, a văzut la intrare o icoană a Maici Domnului. A început să plângă și să se roage din toate puterile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca să îi dea voie să vadă Sfânta Cruce, promițând ea că va renunța la viața ei păcătoasă, spunând: „Fecioară Stăpână, care ai născut trupeşte pe Dumnezeu Cuvântul, ştiu că, din pricina păcatelor mele, nu este cuviincios şi binecuvântat lucru să văd sfântă icoana ta, care eşti cu totul curată, cu trupul şi cu sufletul […]. Porunceşte, Stăpână, să-mi fie deschisă şi mie uşa dumnezeieştii închinări a Sfintei Cruci. Lui Dumnezeu, Celui născut din tine te pun chezăşuitoare că niciodată nu voi mai pângări acest trup prin păcate ruşinoase, iar după ce voi vedea Sfânta Cruce, pe care S-a răstignit Fiul tău, mă voi lepăda numaidecât de lume şi îndată voi pleca acolo unde tu, Chezaşa mântuirii mele, mă vei povăţui.”
Astfel, ajutată în mod direct de Maica Domnului, Sfânta Maria Egipteanca a reușit să intre în Biserica Sfântului Mormânt, să se închine Sfintei Cruci și să o sărute cu sfială. Era un vis împlinit, o dorință devenită realitate. Un fel de naștere din nou – o naștere spre lucrarea neîncetată a virtuților și a pașilor pe calea către desăvârșire. Întorcând-se din nou la icoana Maicii Domnului de lângă ușa bisericii, a căzut iarăși în genunchi și a rugat-o pe Maica Domnului să o povățuiască unde anume să se îndrepte. Atunci, a auzit un glas din depărtare care i-a grăit: „Dacă vei trece Iordanul, bună odihnă vei găsi!”. Așa a și făcut. Cumpărând trei pâini uscate ca merinde, din trei monede primite milostenie, a trecut Iordanul și s-a dus în pustie. Şi aşa a trăit 47 de ani în nevoință, răbdând nu doar frigul şi arşița soarelui, ci și ispitele care veneau de la diavol. „Se înălţa ca de un cot de la pământ, neavând alt martor decât pe Dumnezeu, iar la sfârşitul vieţii, pe dumnezeiescul ei duhovnic, Sfântul Zosima”, ne spune Sinaxarul, tot Sfântul Zosima fiind și cel care spovedit-o şi a împărtăşit-o cu Trupul şi Sângele Domnului înainte să-și dea sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
Revenind la icoana Maicii Domnului „Eghiptissa”, reținem că în momentul închinării Sfintei Maria Egipteanca, ea se afla în Biserica Învierii de la Ierusalim. Mai exact, conform scrierilor bisericii, icoana era pusă pe un „loc mai înalt”, fiind menționată de exemplu de către pelerinul din Piacenza, (la sfârșitul veacului al VI-lea), și de către Epifanie Monahul (secolul al VIII-lea), acesta din urmă consemnând chiar faptul că în partea stângă a bisericii Sfântului Constantin a văzut „icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care i-a interzis Sfintei Maria să intre în biserică, în ziua Înălțării Sfintei Cruci”.
Părintele ieromonah Makarie Simonopetritul face o paralelă deosebită între icoana aceasta a Maicii Domnului și Sfânta Maria Egipteanca, arătând că prin „convertirea şi viaţa în deşert”, cea care era mai demult desfrânată a devenit, în sens propriu prin rugăciunea înaintea icoanei Maicii Domnului, „o icoană a metanoiei”, după cum auzim la Utrenie: „Pildă de pocăinţă avându-te pe tine, preacuvioasă Marie, roagă pe Hristos să ne dăruiască nouă aceasta în vremea postului; ca în credinţă şi în dragoste să te lăudăm pe tine cu cântări” (Triod, Utrenia Duminicii a cincea din Postul Mare).
Din cauza năvălirilor persane din Ţara Sfântă, icoana Maicii Domnului „Eghiptissa” a fost adusă în Sfântul Munte Athos de către monahii care s-au retras aici din cauza năvălirilor persane. Astăzi, ea se află așezată în Peștera Sfântului Atanasie Athonitu, unul dintre principalele locuri de pelerinaj din Grădina Maicii Domnului. Peștera se află în pustia Vigla, pe teritoriul care aparține de Mănăstirea Marea Lavră, fiind până în zilele noastre un important reper pentru toți închinătorii care ajung în Sfântul Munte.
Pentru că nu tuturor ne este permis sau la îndemână să ajungem în Muntele Athos, să ne închinăm înaintea acestei Sfinte icoane, trebuie să știți că Maica Domnului ascultă rugăciunile noastre curate indiferent de locul în care ne aflăm. Pentru a marca așa cum se cuvinte această zi de mare prăznuire, venim în sprijinul dumneavoastră cu câteva sugestii de icoane ortodoxe ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pictate în stil bizantin și zugrăvite după tehnici tradiționale cu materiale naturale de înaltă calitate, pentru o mai bună calitate a imaginii și pentru obținerea unei rezistențe de lungă durată. Alegeți dintre acestea pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos:
Foto credit: doxologia.ro
