Sărbătorit de Biserica noastră Ortodoxă în fiecare an pe 26 noiembrie, Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul este cunoscut, fără îndioală, drept ocrotitor prin excelență al copiilor și al familiilor creștine. Deși a trăit ca pustnic, Sfântul Stelian nu s-a izolat de oameni, ci a fost un izvor de iubire și mângâiere pentru toți cei aflați în nevoi. Inima sa plină de curăție și blândețe l-a făcut să fie un prieten al copiilor, cărora le-a dăruit darul sănătății și al purității, după îndemnul Mântuitorului: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor”.
Cu siguranță, mulți dintre noi avem în familiile noastre cel puțin o cunoștință care poartă numele Sfântului Stelian și, de aceea, am considerat că este potrivit ca, înaintea zilei prăznuirii sale, să aducem în atenția dumneavoastră, a membrilor familiei Bizanticons Art, așa cum am obișnuit să vă numim, câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Stelian”. Într-un mod detaliat de această dată, spre deosebire de materialele anterioare, în cadrul cărora am tratat acest aspect sub o formă rezumativă. Spre buna-cunoștință a dumneavoastră și spre împărtășirea acestor idei cu toți cei dragi și apropiați.
Sfântul din peșteră, ocrotitor al copiilor
Mai întâi, se cuvine să facem o scurtă radiografie a vieții Sfântului Stelian. Din paginile Sinaxarului, aflăm că Sfântul Stelian s-a născut în secolul al V-lea, într-o familie de creștini din cetatea Adrianopole (azi Eskipazar, Turcia), situată în vechea regiune Paflagonia, pe țărmul Mării Negre. Încă din tinerețe, a ales calea slujirii lui Dumnezeu: și-a împărțit întreaga avere moștenită de la părinți și a intrat în monahism, într-o mănăstire din apropierea străvechii Cezareea Capadociei, locul de naștere al Sfântului Vasile cel Mare.
Regiunea montană în care s-a nevoit era un centru deosebit de important pentru viața monahală și pustnicească, cu numeroase mănăstiri și peșteri care, deși pustii după invaziile turcilor, păstrează până astăzi frumusețea frescelor creștine de odinioară. Într-o astfel de peșteră, Sfântul Stelian a petrecut ani de post și rugăciune neîncetată. Totuși, viața sa ascetică avea o trăsătură aparte: deși era pustnic, se întâlnea frecvent cu oamenii, oferindu-le sfaturi și ajutor oricând aveau nevoie, zi și noapte.
Cea mai cunoscută minune a Sfântului Stelian este și cea în urma căruia a rămas în conștiința creștinilor drept cel mai mare și mai iubit ocrotitor al copiilor. Se spune că, ieșind din locul său de rugăciune, sfântul a fost profund mișcat de mila față de o mamă care, cu lacrimi în ochi, își ținea pruncul bolnav în brațe și îl implora să-l ajute. Rugămintea ei fierbinte nu putea fi trecută cu vederea. Așezându-și mâna cu blândețe pe capul copilului, sfântul a simțit cum harul lui Dumnezeu, care lucra prin el, a atins trupul micuțului, vindecându-l pe loc de suferința sa. Cum în acea regiune o epidemie cumplită afecta în special copiii, această minune s-a răspândit cu repeziciune și tot mai mulți părinți, disperați din cauza bolii ce le amenința copiii, veneau la sfânt căutând sprijin, un cuvânt de încurajare sau o rugăciune înălțată pentru cei mici. Rugăciunile sale, pline de credință și putere, aduceau adesea alinare și bucurie, iar mamele plecau acasă cu inima ușoară și copiii însănătoșiți.
Semnificația numelui „Stelian”
Din punct de vedere etimologic, numele „Stelian” provine din grecescul „Stylianós” (Στυλιανός), derivat din cuvântul grec stylos (στύλος), care înseamnă „stâlp” sau „coloană”. Etimologia acestui termen este strâns legată de tradiția ascetică a „stâlpnicilor” (stylites), o formă de nevoință extremă care a apărut în secolul al V-lea, avându-l drept precursor pe Sfântul Simeon Stâlpnicul. Această practică presupunea izolarea pe un stâlp pentru a dobândi o comuniune mai profundă cu Dumnezeu, simbolizând legătura dintre cer și pământ. Sfântul Stelian, prin viețuirea sa aleasă și prin minunile pe care le-a făcut în timpul vieții dar mai ales după trecerea sa la Domnul, a contribuit la popularizarea acestui nume în onomastica creștină. Numele său a fost răspândit în lumea bizantină și a ajuns în spațiul românesc prin intermediul slavilor. În documentele vechi, întâlnim forme precum Stelea, Stele, Stilea sau Stilian, iar în epoca modernă variantele Stelică și Stelian sunt cele mai frecvente, după cum citim în „Mică Enciclopedie Onomastică”, apărută la Editura Enciclopedică Română în 1975.
Numele Stelian s-a răspândit mai cu seamă în regiunile dominate de influența bizantină și slavă, așa cum am menționat mai sus. În timp, au apărut numeroase variante ale numelui, reflectând diversitatea lingvistică și adaptarea sa în vocabularul limbii române. În țara noastră, el a apărut încă din perioada medievală, fiind purtat de personalități importante, printre primii fiind negustorul Stelea, ctitorul Mănăstirii Stelea din Târgoviște, unul dintre cele mai importante monumente religioase din Țara Românească. Despre negustorul Stelea nu există foarte multe detalii în documentele istorice, dar se știe că el a fost un om înstărit, implicat în viața economică a cetății Târgoviștei. Inițiativa sa de a ctitori o biserică arată preocuparea sa pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe și dorința de a lăsa în urma sa o mărturie a legăturii pe care a avut-o cu Dumnezeu.
Important de menționat este că majoritatea lingviștilor țin să menționeze faptul că numele Stela nu provine din grecescul „Stylianós”, ci are o cu totul altă origine și semnificație. El derivă din latinescul „stella”, care înseamnă „stea”. Un nume poetic, inspirat de frumusețea și strălucirea astrelor, fiind folosit în cultura romană pentru a exprima lumina, speranța și măreția cerului. Așadar, reținem că, deși în cultura populară există o asociere între cele două nume datorită asemănării fonetice, ele au origini distincte.
Așadar, prin viața sa de asceză, dar și prin faptul că n-a trecut cu vederea durerea și nevoile celor care îi cereau ajutorul, Sfântul Stelian ne amintește, la sfârșit de noiembrie, că sfințenia nu este un ideal îndepărtat, ci o cale care presupune înainte de toate jertfă față de Dumnezeu și față de semeni. În ceea ce privește numele său, e important să reținem un lucru: așa cum un stâlp oferă sprijin și stabilitate într-o construcție, oricare ar fi ea, tot așa, Sfântul Stelian a fost un sprijin pentru cei aflați în suferință, în special pentru copii și părinții lor. Prin exemplul său de iubire părintească, Sfântul Stelian nu doar că ne arată calea jertfei și a slujirii, ci și împlinirea adevărului teologic că toți creștinii sunt chemați să trăiască în comuniune cu Hristos și cu semenii lor.
Am adunat la un loc pentru dumneavoastră, în această zi specială, icoanele Sfântului Stelian, precum și cele mai frumoase cărți de rugăciuni. Comandați pentru biblioteca și colțul dumneavoastră de rugăciune sau dăruiți celor apropiați un dar fără dată de expirare, spre cinstirea Sfântului Cuvios Stelian. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
