În istoria Ortodoxiei de pe plaiurile țării noastre se va scrie încă o filă. Arhimandritul Efrem, starețul Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos, va aduce la București, spre închinare, un odor de mare preț: capul Sfântului Ioan Gură de Aur, unul dintre cei mai mari predicatori, teologi, isihaști, învățători și ierarhi pe care i-a dat Biserica lui Hristos. Acest moment deosebit este programat să aibă loc în luna Iulie.
Evenimentul special are loc în contextul în care anul acesta se împlinesc 251 de ani de când moaștele Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou la București. Ca o scurtă paranteză, pentru cei care nu știu, începând cu anul trecut, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou are o nouă sărbătoare în calendar, în data de 13 iulie, pentru a rememora momentul aducerii moaștelor sale în Capitală din ziua de 13 iulie 1774. Atunci, generalul rus Ivan Piotr Saltîkov a luat moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou din satul Basarabi, de lângă Ruse, în Bulgaria, pentru a le proteja de trupele turce în timpul Războiului Ruso-Turc și le-a adus la București cu 251 de ani în urmă.
Cinstitele moaște ale Sfântului Ioan Gură de Aur vor fi aduse la Catedrala Patriarhală înainte de 13 iulie de către o delegație de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, condusă de Părintețe Stareț Efrem Vatopedinul, programul detaliat al pelerinajului urmând a fi anunțat în perioada următoare.
Detalii neștiute despre cinstitul cap al Sfântului Ioan Hrisostom
Deși părticele din sfintele sale moaște au ajuns peste mări și țări în toată lumea creștină, inclusiv în țara noastră, totuși, cele mai mari fragmente se află până astăzi în Grădina Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos. Mâna dreaptă a Sfântului Ioan, la Mănăstirea Filotheu, iar cinstitul cap al Sfântului Ioan Hrisostom, la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped. Cei dintre dumneavoastră care v-ați învrednicit și ați ajuns în pelerinaj în Sfântul Munte, trecând pragul Vatopedului și închinându-vă la capul Sfântului Ioan, ați observat, probabil, că urechea sa stângă a rămas până astăzi nestricăcioasă. Explicația este una inedită, puțin cunoscută dar care face în mod clar „obiectul” unei mari minuni, sfidând pur și simplu legile firii.
Iar acest fapt minunat are și o explicație, legată de o întâmplare menţionată pe larg în viaţa sfântului. Se consemnează, așadar, că pe vremea când era patriarh, un nobil se răzvrătise împotriva împăratului Arcadie, care, ca răspuns, i-a confiscat toate bunurile și l-a amenințat cu moartea. Disperat, nobilul a cerut ajutorul Sfântului Ioan. Când a ajuns la Patriarhie, Sfântul Ioan nu l-a putut primi imediat, dar i-a spus să revină mai târziu. Când acesta a revenit, Proclu, ucenicul său, i-a cerut să aștepte până când Patriarhul va putea să-l primească. Asta pentru că Proclu auzise voci din camera Patriarhului și se gândea că are deja pe cineva în audiență. Neieșind nimeni afară, a privit printr-o crăpătură a ușii și l-a văzut pe Sfântul Ioan scriind la masa lui, în prezența unui bărbat matur și pleșuv, care îi vorbea explicativ. Proclu a revenit de mai multe ori, dar nobilul nu a reușit să-l întâlnească pe Sfântul Ioan, fiind nevoit să aștepte întreaga noapte.
A doua zi, când a venit momentul începerii slujbei de dimineață, bărbatul „misterios” a dispărut. Proclu, care îl observase trei nopți la rând, a îndrăznit într-un final să-l întrebe pe Sfântul Ioan, zicând: „Stăpâne, cine este cel ce-ți șoptește la ureche noaptea?” Sfântul i-a răspuns că nu fusese nimeni la el. Atunci, Proclu i-a povestit în detaliu ce văzuse: un bătrân matur și pleșuv care, în timp ce el scria, îi șoptea la ureche; și i-a descris cu exactitate chipul și înfățișarea acestuia. La auzul celor spuse de Proclu, Sfântul Ioan s-a minunat și, realizând că Proclu îl văzuse chiar pe Sfântul Apostol Pavel, s-a convins că osteneala sa fusese primită de Dumnezeu. Căzând la pământ, i-a mulțumit Domnului și s-a rugat cu lacrimi fierbinți. După acest moment, se spune că s-a dedicat cu și mai multă sârguință scrierii cărților sfinte, pe care le-a lăsat Bisericii lui Hristos și nouă, tuturor, ca pe niște comori de mare preț.
Astfel, urechea care a primit cuvintele Apostolului Pavel nu a mai putrezit niciodată, devenind un semn tainic al comuniunii nesfârșite între cer și pământ, între slujitorii lui Hristos și învățăturile Sale mântuitoare. Moaștele sfinților, fiind nu doar mărturii ale sfințeniei, ci și izvoare pline de Duh Sfânt, ne cheamă pe fiecare dintre noi să trăim în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii și să le urmăm pilda de credință neclintită și de dragoste desăvârșită pentru întreaga lume, întru împlinirea voii dumnezeiești.
Sfântul Ioan Gură de Aur și mărturisitorii români
Aducerea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur la București se înscrie într-un cadru spiritual și comemorativ deosebit, fiind în deplină armonie cu anul 2025, dedicat în Patriarhia Română duhovnicilor și mărturisitorilor care au suferit sub regimul comunist. Sfântul Ioan Hrisostom, cunoscut pentru zelul său apostolic și pentru curajul de a spune adevărul, a trăit o experiență asemănătoare cu cea a multor mărturisitori creștini din secolul al XX-lea. El a fost critic atât pentru nevoia sa de reformă morală a Bisericii, cât și pentru îndemnul său de a denunța nedreptățile și abuzurile puterii laice.
Din acest motiv, Sfântul Ioan a fost exilat din capitala Imperiului Bizantin și supus unei caterisiri injuste, decisă de un sinod care a acționat în mod necanonic. Această decizie nedreaptă a fost revocată abia după moartea sa, când sfințenia vieții și mărturisirea curajoasă a adevărului au fost recunoscute pe deplin de Biserică.
În mod similar, numeroși duhovnici și credincioși din perioada comunistă au fost persecutați, marginalizați și condamnați pentru fidelitatea lor față de credință, mărturisind cu tărie și răbdare în fața regimului ostil. Astfel, venirea moaștelor Sfântului Ioan Gură de Aur în București nu este doar un prilej de cinstire a unui mare sfânt al Bisericii, ci și o reafirmare a solidarității spirituale și a recunoștinței față de toți cei care, în vremuri tulburi, au păstrat și au transmis cu curaj credința creștină.
Pelerinaj cu mult folos duhovnicesc tuturor!
Foto credit: www.doxologia.ro
