Am trecut deja de jumătatea lunii august… încă puțin timp și toamna își va intra, oficial, în drepturi. După ce, pe data de 15 am prăznuit cu mare cinste Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai cinstite sărbători ale Bisericii noastre Ortodoxe și „Paștile de vară” – așa cum mai este ea numită – la doar trei zile de la acest slăvit praznic, pe 18 august Biserica noastră cinsteşte Icoana Maicii Domnului cea numită „Pantanassa”, una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aflată la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos.
Dacă în anii trecuți, în această perioadă v-am adus înainte detalii legate de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cu acest prilej, ne-am gândit să ne îndreptăm atenția către această minunată icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului și vă spunem cum a primit-o, în mod minunat, Gheron Iosif Vatopedinul. Detalii, în articolul de mai jos!
Vindecătoarea de boli
Mai întâi, să reținem câteva idei generale. Icoana Maicii Domnului „Pantanassa” este renumită în întreaga lume ortodoxă, în special pentru minunile sale legate de vindecarea celor care suferă de cancer — boala cu care se confruntă atât de mulți în vremurile noastre. Denumirea sa provine din cuvântul grec „Παντάνασσα”, care înseamnă „Împărăteasa tuturor”. Acest titlu nu a fost ales întâmplător, ci a fost dat după decenii întregi de vindecări miraculoase săvârșite înaintea acestei icoane. Tradiția Sfântului Munte Athos și Biserica noastră au recunoscut astfel această icoană ca pe o adevărată mijlocitoare, capabilă să dăruiască vindecare, har și binecuvântare tuturor celor care îi cer ajutorul.
„Pantanassa” este una dintre cele șapte icoane făcătoare de minuni ce se găsesc în Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, locul în care se află cele mai multe astfel de icoane ale Maicii Domnului din Sfântul Munte Athos. Pentru cei care vor avea binecuvântarea să viziteze această mănăstire, este important de știut că icoana este păstrată până în prezent în proschinitarul situat în partea stângă a bisericii mari a mănăstirii. Termenul „proschinitar” provine din grecescul „προσκηνητάριον” (proschinitarion) și desemnează o mică construcție specifică mănăstirilor athonite, destinată să adăpostească o icoană sau Sfânta Cruce.
Cum a primit Gheron Iosif această icoană?
Primele date legate de existența acestei minunate icoane a Maicii lui Dumnezeu urcă în timp până în secolul al XVII-lea, când aflăm, din documente athonite, că ea a fost adusă de la Nea Skiti la Mănăstirea Vatoped, de către obştea lui Gheron Iosif Vatopedinul.
Ce nu știe multă lume este, însă, modul în care Gheron Iosif Vatopedinul a „intrat în posesia” acestei icoane. Potrivit tradiției, înainte ca Sfântul Iosif Isihastul să-și dea sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Gheron Iosif găsea alinarea sufletească înaintea unei icoane a Maicii Domnului, cunoscută pentru minunile pe care le săvârșea. Această icoană făcea parte din comoara lui duhovnicească și îi oferea mângâiere în momentele de rugăciune și de încercare deopotrivă. Însă, într-un gest plin de generozitate și iubire frățească, când fratele său duhovnicesc, actualul părinte stareț Efrem al Mănăstirii Vatoped, i-a cerut icoana, Gheron Iosif nu s-a împotrivit, ci i-a dăruit-o cu toată bucuria, punând mai presus dragostea și grija pentru aproapele decât propriul său folos.
Deși inima îi era plină de iubire, totuși despărțirea de această icoană i-a adus și o umbră de tristețe, pentru că a simțit că pierde o binecuvântare și o mângâiere care îi era de mare folos în viața sa duhovnicească. Însă, Maica Domnului, în bunătatea și purtarea Sa de grijă, nu l-a lăsat să rămână fără sprijin, ci i-a adus curând o altă binecuvântare deosebită, o nouă mângâiere care să-i întărească sufletul și să-l povățuiască pe cale.
Coliba Sfinților Doctori fără de arginți, în care se retrăgea Gheron Iosif la Nea Skiti, se afla în imediata vecinătate a Colibei Sfântului Ioan Teologul, unde trăiau cuvioșii părinți Partenie și Simeon. Aceștia, observând evlavia față de Maica Domnului și asprimea nevoințelor duhovnicești ale Părintelui Iosif, au considerat că este potrivit să-i încredințeze o icoană pe care o aveau ei la colibă. Această icoană o înfățișa Maica Domnului așezată pe un tron de slavă, înconjurată de o mulțime de îngeri, semn al slăvirii și cinstei pe care o are în ceruri. Icoana era pentru ei o comoară duhovnicească, care fusese păstrată cu sfințenie și transmisă din generație în generație de către părinții lor duhovnicești, veniți odinioară din Asia Mică, aducând cu ei această binecuvântată moștenire.
Astfel, în luna mai a anului 1960, Părintele Iosif își exprima în scris recunoștința și povestea această experiență, mărturisind cum a fost binecuvântat din nou într-un fel neașteptat: „Am dobândit, spre marea mea mângâiere, o icoană foarte veche a Maicii Domnului, care are o istorie bogată şi a făcut multe şi nu îmi pot stăpâni bucuria. Toți ai noştri care au văzut-o au fost copleşiti. Pe Iângă aceste daruri ale ei, îl are şi pe acela că este ca vie și răspândeşte în întregime bună mireasmă de la sine, fără ca cineva să fi pus aromate”.
Astfel, icoana a devenit un dar prețios pentru Gheron Iosif, care i-a și dat numele de „Pantanassa”, un dar menit să-i întărească credința și să-i ofere mângâiere și călăuzire în nevoințele sale. Tot acolo, în coliba Cuviosului, s-a petrecut și prima minune. Într-o zi, un tânăr din Cipru a intrat să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheron Iosif a văzut deodată că fața Maicii Domnului strălucește și, în același moment, o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce și-a revenit, a mărturisit cu lacrimi părinților că era necredincios, disprețuind poruncile lui Dumnezeu și se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenția miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-și schimbe viața și să devină un bun credincios.
Numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului „Pantanassa” s-au răspândit în întreaga lume ortodoxă, ajungând în țări precum Serbia, Bulgaria, Rusia și în multe alte țări. Într-una dintre vizitele sale în România, prilejuită de donarea unei astfel de copii a icoanei „Pantanassa”, Arhimandritul Efrem Vatopedinul mărturisea: „Vă aducem copia unei icoane făcătoare de minuni, care se află la mănăstirea noastră și care se numește Pantanassa (Atotîmpărăteasa); o icoană care face foarte multe tămăduiri, și care, îndeosebi, vindecă pe cei bolnavi de cancer. Sunt nenumărate minunile care se întămplă sub ochii noștri”.
Demn de menționat este și faptul că, în țara noastră, găsim câteva icoane ale Maicii Domnului Pantanassa în următoarele locuri: la Biserica Rusă din Bucureşti, la Mănăstirea Oaşa din judeţul Alba şi la Mănăstirea Şinca Nouă din judeţul Braşov.
Dacă vă este greu să ajungeți într-unul dintre aceste locuri din binecuvântate motive, trebuie să știți că Domnul și Maica Sa aud rugăciunile curate din orice loc sunt ele înălțate! Nimic nu ne împiedică să transformăm casa noastră, pentru câteva zeci de minute, în naosul Mănăstirii Vatoped, spunându-i Maicii Domnului necazurile sau cântându-i mulțumirea noastră. Cu prilejul acestei mari sărbători, am adunat pentru dumneavoastră câteva icoane ale Maicii Domnului „Pantanassa” de la unii dintre cei mai pricepuți iconari, cu tradiție de zeci de ani în domeniul iconografiei bizantine. Alegeți-o pe cea care vi se pare cu adevărat apropiată și de suflet, apăsând click pe linkurile aflate sub icoanele de mai jos:
