Zi de mare sărbătoare. La finalul celei dintâi luni a anului, pe 30 ianuarie, Biserica noastră face pomenirea soborului Sfinţilor Părinţilor noştri şi marilor dascăli şi ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Documentele din cele mai vechi timpuri și întreaga istorie a Bisericii noastre îi confirmă pe Sfinţii Trei Ierarhi ca fiind cei mai „de seamă” ocrotitori ai învăţământului teologic şi cinstitori ai dreptei credinţe privitoare la dogma Sfintei Treimi.
Poate că unii dintre dumneavoastră v-ați întrebat, de-a lungul timpului, care este motivul pomenirii laolaltă a celor trei sfinți. O întrebare relevantă și pe deplin îndreptățită, din moment ce fiecare dintre ei are propria zi de pomenire pe parcursul anului bisericesc, sau chiar mai multe zile, dacă punem la socoteală si sărbătorile stabilite în cinstea descoperirii sau a mutării sfintelor moaște. Ei bine, dacă primul nostru gând este acela că Biserica a mai adăugat o sărbătoare în calendar doar de dragul de a sublinia încă o dată importanța celor Trei Ierarhi, sau pur și simplu ca să mai avem o zi de odihnă, lucrurile nu stau deloc așa. Motivul pentru care îi pomenim laolaltă pe Sfinţii Trei Ierarhi în ziua de 30 ianuarie este unul dintre „secretele din Sinaxare” pe care îl vom pune în lumină în rândurile de mai jos.
Înainte de a expune motivul sărbătorii de la sfârșitul lunii ianuarie, câteva considerații demne de amintit. Sfinţii Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, au trăit aproximativ în aceeași vreme, adică în secolul al patrulea, numit și „secolul de aur” al teologiei creştine, contribuind semnificativ la apărarea dogmei Sfintei Treimi, a Ortodoxiei și a Bisericii în general de amenințările schismelor și ale învățăturilor dogmatice greșite, deloc puține în acele timpuri. Au propovăduit și explicat Sfintele Scripturi cu entuziasmul și puterea unor vrednici Apostoli ai lui Hristos, vorbind oamenilor despre porunci, smerenie și mântuirea sufletului pe înțelesul lor.
Astfel, dincolo de pomenirea lor individuală (prăznuirea Sfântului Vasile se face la 1 ianuarie, a Sfântului Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar a Sfântului Ioan Gură de Aur la 27 ianuarie şi la 13 noiembrie), în cinstea Sfinţilor Trei Ierarhi s-a stabilit încă o zi de prăznuire comună, o binecuvântare pentru întreaga Biserică, născută dintr-o aprigă ceartă. Nu, nu este deloc metaforică această exprimare, pentru că așa au stat lucrurile în realitate. Ce s-a întâmplat, mai exact? În secolul al XI-lea, în timpul domniei împăratului Alexios I Comnenul (1081-1118), s-a iscat o mare neînțelegere între creștini, mai ales în Constantinopol, capitala Imperiului Bizantin, din pricina faptului că nu se putea stabili care dintre cei Trei Ierarhi este mai priceput, având meritele cele mai mari în apărarea Bisericii. În încercarea de a de un răspuns acestei chestiuni, unii îl aprecian pe Sfântul Vasile pentru faptele sale sociale, alții îl lăudau pe Sfântul Grigorie Teologul pentru profunzimea învățăturii sale teologice, iar nu în ultimul rând, unii creștini spuneau că Sfântul Ioan Gură de Aur merită locul întâi, pentru înaltele sale predici cu „priză bună” la public, în urma cărora mulți păgâni se converteau la dreapta credință.
Cearta era una pe cât se poate de serioasă, astfel încât susținătorii celor Trei Sfinți se împărțiseră în tabere: unii se numeau vasilieni, alţii gregorieni, iar alţii ioanieni, după numele ierarhului pe care îl apreciau. Însă, logica omenească nu se potrivește mereu cu cea dumnezeiască. Pentru a încheia „fără drept de apel” această dispută inutilă, care în loc să unească creștinii mai mult îi dezbina și le accentua orgoliul, într-o noapte, în anul 1081, cei Trei Sfinţi Ierarhi i s-au arătat mai întâi separat, apoi în sobor unui ierarh înţelept, pe numele Ioan, care păstorea în acea vreme cetatea Evhaitelor, şi i-au spus aşa: „După cum vezi, noi la Dumnezeu suntem una şi nici o vrajbă nu este între noi. Fiecare din noi, la timpul său, îndemnaţi de Duhul Sfânt, aşa am învăţat. Nu este între noi unul întâi şi altul al doilea. De chemi pe unul, vin şi ceilalţi doi. Drept aceea, sculându-te, porunceşte celor ce se învrăjbesc să nu se mai certe pentru noi. Că nevoinţa noastră, cât am fost în viaţă şi după moarte, a fost să împăcăm pe oameni şi să aducem pace şi unire în lume. Aşadar, fă-ne praznic la toţi trei într-o singură zi şi înştiinţează despre aceasta pe creştini, că noi, în faţa lui Dumnezeu, suntem una”.
Ascultând întocmai porunca Sfinților, Episcopul Ioan al Evhaitelor a rânduit pomenirea laolaltă a celor Trei mari Dascăli ai Bisericii, pe 30 ianuarie. Fiind un ierarh respectat și apreciat pentru viețuirea aleasă și pentru talentul său oratoric, hotărârea sa a fost acceptată de îndată de toate cele trei tabere. O decizie care avea să întărească încă o dată unitatea Bisericii, pecetluind-o cu dragoste și înțelepciune.
Astfel, se cuvine ca și noi, oamenii secolului XXI, să urmăm prietenia, modelul viețuirii, învățăturile și purtarea Sfinților Trei Ierarhi. Dimineața, la răsăritul soarelui, dar și la ceas de noapte, sau atunci când ne aflăm într-o neînțelegere cu cei apropiați nouă, să îngenunchem și să ne rugăm Sfinților Vasile, Grigorie și Ioan ca virtuţile lor să ne inspire și să devină, pe rând, virtuțile fiecăruia dintre noi, având nădejde nemărginită în purtarea lor de grijă.
Am adunat la un loc pentru dumneavoastră, în această zi specială, icoanele Sfinților Trei Ierarhi, alături de o parte dintre volumele care cuprind cele mai importante și frumoase învățături scrise de marii dascăli ai Bisericii noastre. Comandați pentru biblioteca și colțul dumneavoastră de rugăciune sau dăruiți celor apropiați un dar fără dată de expirare, spre cinstirea Sfinților Trei Ierarhi. Click pe linkurile aflate sub imaginile de mai jos pentru detalii și comenzi:
Foto: arhiepiscopiabzvn.ro
