Odată cu venirea toamnei începe și un nou an școlar. Clopoțelul sună, dând de veste elevilor că e timpul să-și reînceapă studiul, învățarea și programul, în general, iar părinților amintindu-le despre cât de frumoși erau anii de școală de odinioară, de uniforme și de toată rânduiala care se așeza în viața lor odată cu toamna.
Punem sub semnul rânduielii, așadar, acest început de toamnă, pentru că anul bisericesc, la rândul său, începe cu vești bune pentru credincioșii români, dar și pentru cei de peste hotare deopotrivă: am adus în România „Tipiconul Vatopedin” în limba greacă, un volum aparte, care a văzut de curând lumina tiparului. Vom expune mai jos câteva detalii legate de etimologia termenului, de istoricul acestei lucrări care prezintă ansamblul regulilor slujbelor bisericești, dar și câteva motive pentru care ar trebui să ai în bibliotecă Tipiconul Sfintei Mari Mănăstiri Vatoped. Detalii, în rândurile de mai jos.
Ce este „Tipicul”?
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „tipic” vine din grecescul τυπικόν/typikon, (sau, la plural τυπικα/typika), se traduce prin expresia „respectând ordinea” sau „respectarea ordinii”. Așa cum se înțelege, Tipicul bisericesc este cartea ce conține instrucțiunile și rubricile care, în Biserica Creștină Ortodoxă, stabilesc ordinea cultului divin pentru fiecare zi din an. Mai exact, în Tipic regăsim rânduiala zilnică a slujbelor bisericești: Utrenie, Ceasuri, Sfânta Liturghie, Vecernie, Pavecerniță); Totodată, în paginile sale regăsim ciclul de slujbă săptămânal (Octoih), ciclul lunar (Minei), dar și pe cel al slujbelor din Postul Mare (Triod) și Penticostar. Tot în Tipic regăsim rânduiala Sfintelor Taine și a ierurgiilor principale, precum și multe alte detalii legate de practică și cult, în general.
Deși nu există un autor declarat cu nume și prenume al Tipicului, ci o multime de Sfinți Părinți au contribuit la întocmirea sa, toți liturgiștii sunt de acord că rădăcinile sale se află în epoca primară a Bisericii. Dezvoltându-se cultul și seriviile divine, s-a simțit nevoia stabilirii unor reguli de săvârșire a slujbelor care să fie uniformizate în toate comunitățile creștine. Astfel, la început, Cuviosul Hariton Mărturisitorul a stabilit un Tipic (270), efortul său a fost continuat în sec. al IV-lea de Eftimie cel Mare și Teoctist, iar în secolele V-VI, Tipicul este completat de Sfântul Sava, egumenul unei mănăstiri din Palestina.
„Preotul are datoria să învete şi să aplice rânduiala cuvenită a fiecărei slujbe, iar creştinii trebuie să ştie şi să urmeze pe păstorii lor întru cele Sfinte şi astfel toate cele către Domnul fiind îndeplinite se vor putea bucura şi de odihna şi fericirea cea pururea viitoare de care s-au bucurat Sfintii şi toţi cei care au primit cele Sfinte”. Cu aceste cuvinte începe Tipicul Sfântului Sava, volumul care, apărut în secolul al VI-lea, rămâne una dintre cele mai importante lucrări ale Bisericii noatre Ortodoxe, din punct de vedere liturgic.
Până în ziua de astăzi, Tipicul Sfântului Sava, influenţat de rânduielile Sfinţilor Pahomie şi Vasile cel Mare, este consultat de către toate Bisericile Ortodoxe autocefale atunci când este alcătuit calendarul pe noul an bisericesc şi nu numai.
De ce să cumperi Tipiconul Vatopedin?
Înainte de toate, pentru că te introduce într-o lume pe care n-ai mai văzut-o până acum. Cei idntre dumneavoastră care v-ați asumat statutul de pelerin athonit, știți cu siguranță cât de impresionantă este Sfânta Mare Mănăstire Vatoped și că fiecare piatră care zăbovește în curtea ei și pe lângă ziduri poate îndruma și poate spune povești despre duhovnicia de ieri și de astăzi a locului. Prin intermediul Tipiconului, însă, simplul pelerin trece dincolo de bariera aceasta a vederii și devine „prieten” al mănăstirii, aflând lucruri de taină din cadrul slujbelor, detalii legate de modul săvârșirii Sfintelor Taine, precum și rânduiala tuturor slujitorilor sau a trapezei.
Conform părinților mănăstirii, Tipicul sau Tipiconul Vatopedin s-a format de-a lungul veacurilor prin includerea unor prevederi ale tipicelor mai vechi, precum cele din Tipicul Sfântului Sava, al mănăstirii Studion și altele, elaborate și adaptate adecvat condițiilor și sărbătorilor locale, dar și programului monahal, în funcție de diferite circumstanțe. Cu efortul sârguincios și cooperarea fraților mănăstirii a apărut lucrarea nou-publicată, care prezintă cu acuratețe regulile slujbelor, oferind un model cu toate detaliile posibile pentru cei care doresc să consulte tipicul athonit și mai ales vatopedin.
Vom arăta pe larg, mai jos, câteva titluri de capitole din cuprinsul volumului, pentru ca fiecare dintre dumneavoastră să aveți o imagine de ansamblu asupra importanței și relevanței acestuia. Astfel, printre multe altele, Tipiconul Vatopedin conține:
- Teorie introductivă, adică descrierea detaliată a fiecărei părți din slujbă;
- Descrierea gradurilor de sărbătorire a slujbelor mănăstirii;
- Rânduiala celor care slujesc în timpul slujbei (preot, diacon, eclesiarh, paraclisier, canonarh);
- Prevederi tipiconale detaliate ale sărbătorilor imobile și mobile (minei, triod, penticostar) cu toate cazurile posibile de tipic ale acestora;
- Încorporarea tipicului sărbătoririi tuturor sfinților de curând canonizați;
- Cuvinte de laudă, propuse pentru fiecare sărbătoare sau sfânt prăznuit;
- Tipicul și rânduiala slujbelor extraordinare (sfințirea apei, paraclisul, botezul, rasoforia, tunderea în schima mare, parastasul, înmormântarea, maslul, hirotonia diaconului, hirotonia preotului);
- Tabele cu rânduiala cititului psaltirii;
- Texte cu rânduiala trapezei;
- Tipic, texte și rugăciuni ale litaniilor (Duminica Ortodoxiei, Duminica Floriilor, slujba epitafului etc.);
- Calendarul anual al sărbătorilor;
- Chiriacodrom (adică omilii patristice, propuse pentru pericopele evanghelice ale fiecărei duminici);
- Glosar (adică explicația termenilor Tipicului);
- Schițe și desene;
- Rețeta colivei;
Așadar, ne și mirăm cât de multe învățături și cuvinte de folos sunt cuprinse în acest volum de 1400 de pagini, un instrument bun despre cum, imitând pe cât se poate, în lume, putem să ne punem viața noastră duhovnicească în ordine și-n rânduială, ajutându-i și pe alții să o facă, căci dacă împreună cădem și păcătuim, tot împreună și-n comuniune cu ceilalți de pocăim și ne mântuim. Despre acest aspect, Sfântul Nicodim Aghioritul spunea că noi, cei care aflăm lucruri despre tainele și învățătura Bisericii, suntem datori să le împărtășim și celorlalți, care poate nu le cunosc: „Precum cei ce intră într-o grădină frumoasă şi adună flori mirositoare, când ies de acolo răspândesc în jurul lor bună mireasmă […], se cade vouă, creştinilor, când veniţi de la biserică să daţi celorlalţi care n-au putut veni învăţăturile, cuvintele de folos şi sfaturile pe care le-aţi primit în biserică.”
Și pentru că tot vorbim despre importanța covârșitoare a rânduielii, și mai ales a celei athonite, nu pot să nu vă aduc înainte câteva cuvinte ale Sfântului Cuvios Iosif Isihastul, unul dintre cei mai remarcați nevoitori athoniți ai secolului al XX-lea. Într-unul dintre volumele sale, Sfântul Iosif spunea că, într-o noapte, la chilia Bătrânului Teofilact, un mare pustnic şi iubitor de linişte, a venit o căprioară şi a bătut la uşă. Când a deschis Bătrânul, ea i-a arătat piciorul care era rupt. El i l-a legat şi i-a spus să se întoarcă după opt zile, lucru ce l-a făcut, şi la aceeaşi oră. Bătrânul i-a schimbat legătura şi i-a legat din nou piciorul şi i-a repetat să vină iarăşi după opt zile. Data următoare când a venit, Bătrânul a văzut că s-a făcut bine piciorul căprioarei şi i-a spus să nu mai vină altădată, lucru pe care aceea l-a îndeplinit.
Iar concluzia Sfântului Iosif a fost faptul că unul dintre cele mai importante lucruri care le folosea cuvioșilor pentru a înainta pe calea duhovnicească era tocmai exactitatea programului vieţii lor. Apoi, Sfântul Iosif a înțeles din acea întâmplare cât de importantă este respectarea exactă a tipicului, pe care îl păzea, alături de ucenicii săi oriunde se aflau, după cum el însuși mărturisește: „prin neîncălcarea deloc a tipicului n-a scăzut nici râvna, nici căldura, nici rugăciunea în general, nici starea noastră dumnezeiască. Când, însă, se întâmpla să încălcăm obişnuitul tipic al mâncării, al tăcerii sau al pazei, în general, atunci toate se risipeau, după care ţineam cu osteneală tipicul. Lucrul acesta, după mai multe căderi, ni s-a făcut o lecţie bună”.
De ce această paranteză? Pentru că am dorit să subliniem cât de importantă este respectarea unui program statornic, prin care creștinul omul dobândeşte hotărâre și curaj, lucruri foarte importante şi absolut necesare pentru viața duhovnicească. Însă, până să ajungem la curaj și hotărâre, important este să avem o călăuză pe care să o urmăm cu încredere. Iar în cazul de față, călăuza – Tipiconul Vatopedin – e nevoie să fie citit, iar îndrumările din cuprinsul său, să fie puse în lucrare, știind că nu sunt informații de dată recentă, nici invenții ale monahilor, ci sunt reguli care „au trecut testul timpului” și și-au dat măsura autenticității, fiind lăsate ca tradiție demnă de respectat și urmat de către vechii pustnici, cuvioși și nevoitori ai locului.
Așadar, întreaga noastră viaţă este un timp de pregătire pentru întâlnirea cu Hristos de la sfârşitul vieţii noastre. O întâlnire pe care nimeni nu ne-o poate lua și nimeni n-o poate evita. Iar pentru că rânduiala duhovnicească și liturgică are ca țel principal tocmai primenirea noastră sufletească din această viață, pentru întâlnirea cu Hristos în rugăciune, în Sfintele Taine și-n ierurgii, bine ar fi ca fiecare dintre noi să aibă în bibliotecă, la loc de cinste, Tipiconul Vatopedin, adus tocmai din Grădina Maicii Domnului. O carte de căpătâi, un ghid și o călăuză de încredere pe calea către Rai.
O carte indispensabilă nu doar preoților, cântăreților bisericești sau elevilor și studenților teologi, ci fiecărui creștin care își dorește să afle mai multe despre slujbele aparte de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped din Muntele Athos – Grădina Maicii lui Dumnezeu.
Pentru a comanda Tipiconul Vatopedin, apăsați click pe linkul aflat mai jos, sub coperta volumului:
