Sofia, sfânta ocrotitoare a mamelor şi a fiicelor – gânduri la început de școală

Toamnă deja… Fie că suntem în București, Cluj, Londra, Milano sau Madrid și oricât de bună ar fi cafeaua din drumul spre serviciu, nu putem nega: ne e dor de mirosul de struguri copți și de aroma frunzelor uscate de nuc din grădina bunicilor. Ne ducem copiii de mână și, pe drumul spre școală, ne amintim de mâinile verzi, murdare de cojile nucilor în contrast cu mirosul proaspăt al cărților și cu albul caietelor.

După luni întregi de soare arzător și de mare cu valuri ca de Cer, începutul de toamnă vine, ca un ceas deșteptător, să ne mai amintească de ceva. Sau de cineva, mai degrabă: de dascălii noștri – educatori, învățători, profesori – felinare pe drumul vieții fiecăruia dintre noi. Modele și repere, „sfinți” trimiși de Dumnezeu direct din Rai, parcă, pentru a modela personalități și a crește pui de oameni. Nu e deloc întâmplător, poate, nici faptul că, la câteva zile de la începutul școlii, în ziua de 17 septembrie, Biserica noastră a rânduit să facem pomenirea unui alt model demn de urmat: Sfânta Sofia, model de viață creștină în toată puterea cuvântului – reper pentru mamele creștine și pentru copiii care se îngrijesc să crească în credință și dragoste față de Dumnezeu și de oameni.

Sfânta Muceniță Sofia, al cărei nume se traduce prin „înţelepciune”, a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138). Căsătorindu-se, ea a născut trei fiice, pe care le-a botezat după cele trei virtuți creștine: Pistis (Credința), pe a doua Elpis (Nădejdea), iar pe a treia Agapis (Dragostea). Rămânând văduvă imediat după nașterea fetelor, Sfânta Sofia s-a străduit să dea fiicelor ei o educație aleasă, crescându-le în Duhul Bisericii. Astfel, acestea au învăţat bine cărţile prorocilor şi ale apostolilor, s-au deprins la înalte învăţături şi se nevoiau la citire, la rugăciune şi la osteneli casnice, ascultând întru toate de maica lor, Sofia.

Prefectul de atunci al provinciei, pe nume Antioh, auzind de înţelepciunea şi frumuseţea celor trei fete, l-a înștiințat despre aceasta pe împăratul Adrian, care în scurt timp a și trimis slujitorii pentru a le aduce la palatul său. Alături de ele a venit și mama lor, Sofia.

Ajungând la palat, fetele s-au însemnat cu Semnul Crucii, zicând: „Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău cel sfânt”. Știind că sunt creștine și văzând că ele nu se feresc din a mărturisi acest lucru, împăratul a vrut să le convingă să aducă jertfe zeiței Artemis, înainte de a le „angaja” la palat. Contrar așteptărilor sale, însă, cele trei fete au refuzat cu desăvârşire, mărturisind din nou credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos și spunând: „Noi, tată avem pe Dumnezeul ceresc care se îngrijeşte de viaţa noastră şi miluieşte sufletele noastre. De Acela vrem să fim iubite şi ale Aceluia adevărate fiice căutăm să ne numim şi Aceluia închinându-ne şi păzind poruncile Lui, spre idolii voştri scuipăm, iar de îngrozirile tale nu ne temem.”

După ce le-a dezbrăcat, bătut și chinuit în diferite feluri, împăratul a hotărât că refuzul lor trebuie să aibă o singură plată – moartea – și astfel cele trei fiice ale Sfintei Sofia au suferit moarte martirică și au îmbrățișat cununa muceniciei în anul 137. Copleșită de durere, Sfânta Sofia a luat cu multă grijă trupurile celor trei fiice și le-a îngropat în afara cetății, pe un deal, iar după ce a suspinat și s-a rugat timp de trei zile la mormântul acestora, și-a dat și ea sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Așadar, la început de nou an școlar, un început diferit față de cele pe care le avem noi în minte, bine ar fi să purtăm în minte modelul de viață al Sfintei Sofia și al celor trei fiice ale ei, care au plecat să cânte alături de îngeri lui Dumnezeu din fragedă pruncie (Pistis avea doisprezece ani, Elpis – zece ani, iar Agapis, nouă ani). Evident, acest lucru nu înseamnă să căutăm și noi martiriul dinadins. Ce putem face, în schimb? Să reținem faptul că, Sfânta Sofia a primit cu râvnă în inimă cuvintele lui Hristos de-a lungul întregii vieți și ne-a arătat că sfinţenia este posibilă, că nu constă în puteri și fenomene miraculoase, ci în a te supune voii lui Dumnezeu în orice situație și moment al vieții. Dragi mame, iubiți copii, să ne ghidăm după aceste lucruri și, atunci când ne este greu, să le chemăm în rugăciune pe cele trei sfinte, prietenele lui Hristos: „Mieluşele cuvântătoare, prin mucenicie v-aţi adus Mielului şi Păstorului, săvârşind călătoria cea către Hristos şi credinţa păzind-o. Pentru aceea, cu suflet vesel astăzi săvârşind pomenirea voastră cea sfântă, minunatelor, pe Hristos Îl slăvim!” (Troparul Sfintei Sofia şi al fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis).

Asemenea lor, să ne ducem și noi Crucea aceasta a pandemiei atât în sala de clasă, cât și pe stradă sau acasă, având nădejdea în rugăciunile Sfintei Mucenițe Sofia și ale fiicelor sale, Pistis, Elpis și Agapis. Curaj! Nici măcar măștile chirurgicale de protecție nu pot estompa mirosul de cerneală, de struguri sau de coji verzi de nuci!

Am creat pentru dumneavoastră, la început de an școlar, o selecție specială la cele mai mici prețuri, selecție care conține atât icoane ale Sfintei Sofia şi ale fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis, cât și mai multe manuale și cărți pentru copii – materiale didactice și povești numai-bune pentru cei mari sau mai mici, dacă-s citite de bunici (click pe linkuri pentru detalii și comenzi):

Tags:

bizanticons

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.

You might be interested in