Am fost în Muntele Athos să vedem cum se face Mirul la Schitul „Sfânta Ana”

Deja început de toamnă… început de an bisericesc, un nou început dintr-un an special. O bună parte din acest an am stat departe de biserică, departe de Liturghie, de Euharistie și totuși… atât de aproape de toți. Căci, pentru creștin, fiecare în parte îi este aproape(le). Ne-am transformat casele în paraclise, în capele și nimic nu ne-a putut sta împotrivă. Ne-am tămâiat icoanele atent, la începutul rugăciunii, apoi am făcut fiecăruia din casă Semnul Crucii pe frunte, ținând în mâini sticluța de Mir ușor, discret, dar cu autoritatea unui duhovnic, parcă.

V-am povestit mai demult câteva lucruri legate de istoria și întrebuințarea Mirului și ne-am bucurat că ați primit atât de frumos inițiativa noastră. Tot cu acel prilej, pentru că mulți ne-ați întrebat de unde puteți achiziționa Mir din Sfântul Munte, v-am pus la dispoziție câteva sortimente care le-am adus de la Schitul athonit „Sfânta Ana”. Ne-ați copleșit cu mesajele dumneavoastră de mulțumire și ne-ați mărturisit că sunteți deosebit de încântați pentru alegerea făcută, fie că a fost vorba despre Mac-Opium, Lămâie, Miro, Gardenie sau Floarea Deșertului. Recunoaștem: suntem onorați pentru asta!

Deși condițiile speciale cauzate de pandemie ne-au pus bețe în roate, iar intrarea în Sfântul Munte a fost în tot acest timp restricționată și limitată unui număr redus de pelerini, pentru noi a fost clară datoria: trebuia să ajungem în Sfântul Munte și să aducem aici gândul dumneavoastră de mulțumire și de recunoștință. Itinerariul nu a fost greu de stabilit. Știam că venim direct până la Schitul „Sfânta Ana” să simțim din nou mirosul de tămâie din timpul privegherii de toată noaptea, urmând ca ziua să discutăm cu părinții de aici despre cum prepară Mirul și care este sensul lui în cadrul vieții creștinilor.

Abia am așteptat să vă povestim ceea ce am aflat și dumneavoastră, ca într-o filă de jurnal. Iată că a sosit clipa! Odată intrați în atelierul mănăstirii, am discutat cu părintele Serafim, unul dintre monahii care se ostenesc zi de zi aici, aceasta fiindu-i ascultarea. Am aflat că mirul, având „miros de bună mireasmă”, are scopul de a liniști sufletul și de a-l face gata de rugăciune, de a-l pregăti pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Fiind făcut din uleiuri și din rășini atent selecționate, mirul este o adevărată jertfă adusă, prin ardere, lui Dumnezeu, deoarece untdelemnul este singura și unica materie prin care îi este transmisă omului lucrarea sfinţitoare a harului Sfântului Duh. „Diferența dintre Mirul pe care noi îl facem aici și cel din altă parte poartă un nume, iar acela este TIMPUL. Părinții de aici, de la schit, au păstrat de sute de ani, din generație în generație, tradiția și modul de preparare cu toate ingredientele și aromele speciale care intră în componența lui”, ne-a mai spus părintele Serafim.

Așa cum v-am spus și cu alte ocazii, părinții nu vorbesc foarte mult despre modul propriu-zis de realizare a Mirului și nu oferă tuturor detalii cu privire la acest aspect. Motivul? Făcând parte din ascultările monahilor, aceștia evită să fie întrebați pentru ca nu cumva, vorbind despre asta, să fie ispitiți să caute performanţe, să fie mândri pentru sarcina pe care ei o împlinesc. „Bucurie și rucodelie” – acesta este gândul de căpătâi al oricărui călugăr, rucodelia însemnând, pentru cei care nu știu, lucrul mâinilor monahului, realizat în alternanță cu rugăciunea neîncetată. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, spre exemplu, atunci când nu era vizitat de pelerini, făcea iconiţe şi crucițe, iar părinții din obștea lui Gheron Iosif Isihastul, unul dintre cei mai reprezentativi părinți duhovnicești ai secolului trecut, se ocupau cu sculptura, după cum consemnează ucenicul lui, Arhimandritul Efrem Filotheitul: „Făceam, de obicei, opt-zece cruciuliţe pe zi. Bătrânul Arsenie tăia copacii sălbatici cu fierăstrăul, după care părinţii Iosif şi Haralambie făceau sculptura pregătitoare, scheletul cum s-ar zice, pe care la sfârşit îl lua Stareţul şi-i sculpta amănuntele. Apoi, părintele Atanasie le lua şi le vindea la mănăstiri, iar nouă ne aducea în schimbul lor alimente”. Lucrul mâinilor monahilor nu este nicidecum o „invenție” recentă a mănăstirilor spre a câștiga un ban în plus, așa cum ar crede unii. Încă din secolele IV-VII, părinții pustiei din Egipt se îndeletniceau cu împletirea de funii și coșuri mici din nuiele, modul acesta mecanic de realizare permițându-le să își ducă la bun sfârșit și canonul de rugăciune zilnic.

Așadar, având în vedere toate aceste lucruri, facem apel din nou la atenția dumneavoastră atunci când achiziționați mir pentru acasă sau pentru biserică. Nu pierdeți din vedere faptul că, în comerț, există uleiuri chimicale care au pretenția de a fi „mir de nard” sau „mir din Muntele Athos/Grecia/Ierusalim” care nu au de a face nici cu duhul creștin de preparare a lui, nici cu viețuirea sau tradiția Bisericii noastre. De aceea, recomandăm ca, mirul, tămâia, icoanele sau orice alt obiect de cult să fie cumpărat din locuri de încredere, adică fie de la pangarele bisericilor sau mănăstirilor pe care le frecventăm, fie din magazinele bisericeşti fizice sau, mai ușor, din on-line, având certitudinea că ele au fost lucrate de monahi, cu rugăciune, post și ascultare, sau de oameni apropiați de Biserică.

Noi, echipa BIZANTICONS.ro, suntem apropiați colaboratori ai Schitului athonit „Sfânta Ana”, cel mai vechi schit din Sfântul Munte, și în baza unui certificat de autenticitate (click aici pentru a-l consulta), livrăm în țara noastră și în afara granițelor ei mirul făcut de părinții de aici, într-o varietate de arome.

Vi-l recomandăm, astfel, nu spre laudă sau ca reclamă, ci în baza experienței și a gândurilor de recunoștință venite din partea clienților noștri. Prețuim și susținem osteneala părinților din Sfântul Munte! Colecția completă, aici: https://www.bizanticons.ro/ro/234-mir

Recomandările noastre:

Vă recomandăm și sortimentele noastre de Mir cu pulverizator de la Schitul „Sfânta Ana”:

Lasă un răspuns

Your email address will not be published.