Din tainele Postului Mare: ce slujbă specială se săvârșește în această perioadă?

An de an, înainte de marele și slăvitul praznic al Învierii Domnului, creştinii ortodocşi de pretutindeni trec printr-o perioadă specială de pregătire a trupului, dar mai ales a sufletului: Postul Mare – numit așa pentru că este cel mai mare post din cadrul Bisericii noastre, de patruzeci de zile, la care se adaugă săptămâna Patimilor, încadrată într-un regim mai aspru de postire și cu practici liturgice și rânduieli tipiconale diferite.

Perioada aceasta este una aparte și din punct de vedere liturgic. Astfel, în cadrul Bisericii noastre, în toate duminicile se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare (mai puțin în ziua de Florii), sâmbăta se săvârșește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar de luni până vineri (exceptând primele două zile din post, care sunt zile aliturgice, dar și praznicul Buneivestiri), preoții săvârşesc Liturghia Darurilor înainte sfinţite. Ce este această slujbă, de ce se oficiază doar în această perioadă a Postului Mare și de ce poartă această denumire specială? Aflați răspunsurile, alături de multe alte detalii folositoare, în rândurile de mai jos!

Ce este, de fapt, Liturghia Darurilor?

O slujbă specifică Postului Mare, alcătuită de Sfântul Grigorie Dialogul, Episcopul Romei. Es se săvârșește de obicei în zilele de miercuri și vineri din cadrul Postului Mare, dar și în alte zile de pe parcursul săptămânii în care se prăznuiesc sfinți mai importanți. Deși poartă denumirea de „Liturghie”, rânduiala aceasta nu este o Sfântă Liturghie în sensul propriu al cuvântului, ci este alcătuită din slujba Vecerniei şi cea a Liturghiei, contopite.

Practic, ea conține prima jumatate a Vecerniei până la Vohod, iar cea de-a doua parte este formată din rânduiala Liturghiei obişnuite, însă începând de la citirea Apostolului. În cadrul ei mai sunt incluse Heruvicul şi Rugăciunea Amvonului, dar lipsește ieşirea cu Sfintele Daruri şi ectenia de după Axion, adică întregul ritual al sfinţirii şi al prefacerii Sfintelor Daruri. De ce? Pentru că sfințirea darurilor se face în Duminica de dinainte. Mai exact, preotul scoate la Liturghia de duminică pe lângă Agneţul necesar în acea zi și alte Agnețe pentru săvârșirea Liturghiei Darurilor înainte sfințite în timpul săptămânii, picurându-le cu Sfântul Sânge. Astfel, Pâinea fiind deja sfințită, preotul toarnă în Sfântul Potir vin și apă, iar acestea nu se mai sfințesc prin chemarea Sfântului Duh, fiind deja unite cu Sfântul Sânge. De aici și numele acestei slujbe solemne, în cadrul căreia credincioșii au binecuvântarea de a se împărtăşi cu Sfintele Daruri sfinţite mai dinainte.

Când și cum s-a născut această slujbă?

Pentru creștini, Liturghia este un moment de bucurie, de luminare, deoarece prin împărtăşirea cu Sfintele Taine Îl avem între noi pe Hristos cel Viu. Astfel, pentru că bucuria liturgică nu este potrivită cu această perioadă de tânguire și pocăință, nu se săvârşeşte nici Sfânta Liturghie, pentru a nu întrerupe starea de postire.

Ținând cont de acest context, Sfinții Părinți adunați la Sinodul de la Laodiceea au hotărât să nu se mai săvârşească Sfânta Liturghie şi să nu mai fie pomeniți Sfinţii Mucenici decât în zilele de sâmbătă și duminică, în care postul era mai puțin aspru: „Nu se cuvine să aducem ofrandă pâine în timpul celor 40 de zile, decât numai în zilele de sâmbătă şi duminică” (canonul 49). Decizia aceasta nu a fost, însă, bine primită de către unele comunități creștine care, fiind însuflețite de viața duhovnicească a Sfinților Apostoli, își doreau să primească Sfânta Împărtăşanie şi în celelalte zile din săptămână, mai ales miercurea şi vinerea.

Prin urmare, s-a făcut un soi de „compromis”: preoților le-a fost comunicată o practică pe care nu o mai făcuseră până atunci: rânduiala prevedea să oprească o parte din Darurile sfinţite la Liturghia de sâmbătă şi duminică, pentru a împărtăşi cu ele pe credincioşi în celelalte zile, iar ca să nu se întrerupă postirea de peste zi, împărtăşirea aceasta avea loc spre seară, imediat după slujba Vecerniei. Rânduiala aceasta a fost consfințită de soborul Sfinţilor Părinţi în cadrul Sinodului de la Trulan din anul 692, care au hotărât: „în toate zilele Sfântului şi Marelui Post, afară de sâmbătă şi duminică şi de sfânta zi a Bunei Vestiri, să se săvârşească Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinţite”.

Am încercat să prezentăm, așadar, în câteva rânduri, originile şi sensul litrugic al Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite și am văzut că postul pe care îl ținem în această perioadă ar trebui să fie, în realitate, o „înfometare” și o „însetare” continuă după Hrana și Băutura care ne dăruiesc tuturor cel mai important lucru: nemurirea sufletelor și „adăpost” sigur întru Împărăția Cerurilor.

Multe dintre întrebările dumneavoastră sau ale celor apropiați, aflați la început de drum în cele ale credinței ortodoxe, își pot găsi răspunsurile fără îndoială în Catehismul Ortodox, cartea în care se cuprinde pe scurt învățătura de credință a Bisericii noastre, o carte de căpătâi pe care ar trebui să o avem la loc de cinste în bibliotecile noastre. Asemenea unui abecedar, ea ne va ghida și ne va fi călăuză pe drumul mântuirii, învățându-ne noțiunile, ideile și cele mai importante lucruri legate de credința noastră. Totodată, aducem în atenția dumneavoastră „Dumnezeiasca Liturghie a Darurilor Înainte-Sfințite”, o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni, dar și câteva volume – făclii pe calea Postului Sfintelor Paști. Click pe linkurile aflate sub cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:

Foto: doxologia.ro