În viziunea creștină, relația dintre sfinți și lumea animală nu este o simplă legendă sau o curiozitate biografică, ci o icoană a Raiului pierdut. Înainte de căderea în păcat, între om și animale exista o armonie deplină; Adam dădea nume viețuitoarelor, iar acestea îi recunoșteau autoritatea izvorâtă din dragoste. Păcatul a rupt această punte, aducând în lume frica și agresiunea. Însă, de-a lungul veacurilor, sfinții – acei oameni care s-au curățit de patimi și s-au umplut de harul Duhului Sfânt – au refăcut această legătură primordială. Pentru un om îndumnezeit, animalele nu mai sunt simple resurse sau pericole, ci niște „frați mai mici” care aduc, alături de el, laudă Bunului Dumnezeu.
În constelația sfinților din secolul al VI-lea, Sfântul Ierarh Modomnoc, prăznuit pe 13 februarie, ocupă un loc aparte, fiind cinstit până astăzi ca ocrotitor al apicultorilor. Viața sa, marcată de o simplitate evanghelică, ne descoperă cum natura însăși recunoaște sfințenia și cum ascultarea, chiar și în cele mai mici detalii, rodește însutit. De ce este, totuși, Sfântul Modomnoc reprezentat în iconografie alături de un stup? Aflați în rândurile de mai jos!
Ucenicul de la Mănăstirea Mynyw
Cine a fost, de fapt, acest sfânt cu nume neobișnuit și oarecum greu de pronunțat? Născut în nobila familie O’Neil din Ulster, Sfântul Modomnoc a ales să lase în urmă rangurile lumești pentru a-I sluji lui Hristos. Pașii l-au purtat în Țara Galilor, la celebra Mănăstire Mynyw (astăzi Saint Davids), sub povățuirea Sfântului Stareț David. Aici, tânărul monah a primit o ascultare pe care mulți o evitau: îngrijirea stupinei mănăstirii. În timp ce ceilalți frați se temeau de acele insectelor, Modomnoc s-a apropiat de albine cu o dragoste curată. Tradiția spune că le vorbea cu blândețe, iar micile făpturi îl recunoșteau drept ocrotitor, roind în jurul său fără să-l înțepe vreodată. Datorită acestei legături speciale, mănăstirea se bucura de o abundență nefirească de miere, semn al binecuvântării divine asupra muncii sale.
Momentul cel mai emoționant al vieții sale, care explică și prezența stupului în iconografia sa, este legat de întoarcerea sa în Irlanda. După ani de nevoință, Sfântul Modomnoc a hotărât să se repatrieze pentru a-și continua misiunea. Se spune că, în momentul în care corabia sa a ridicat ancora, un nor negru a apărut deasupra țărmului Galiei. Nu era o furtună, ci întreg roiul de albine al mănăstirii care, refuzând să fie despărțit de duhovnicul lor, și-a urmat stăpânul peste mare.
De trei ori a încercat sfântul să le trimită înapoi, de teamă că vor pieri pe mare sau că mănăstirea va rămâne fără hrană, însă de fiecare dată albinele s-au întors la el. Văzând această stăruință neobișnuită a creației, Sfântul David i-a dat binecuvântarea, spunându-i: „Modomnoc, ia-le cu tine. Văd că nu pot trăi fără tine.”
„Biserica Apicultorului”
Odată ajuns în Irlanda, Sfântul Modomnoc a întemeiat o biserică la Bremore (lângă Dublin), loc care a primit numele de Llan-Beach-Aire – „Biserica Apicultorului”. Se crede că acesta a fost momentul în care albinele melifere au fost introduse pentru prima dată în Irlanda, transformând apicultura într-o îndeletnicire sfântă pentru poporul irlandez. Deși dovezile arheologice sugerează că ar fi putut exista albine sălbatice în Irlanda înainte de secolul al VI-lea, tradiția îi atribuie Sfântului Modomnoc acest lucru. În acea epocă, gestul său a fost privit ca o binecuvântare economică imensă, înainte de toate. Înainte de el, irlandezii foloseau în principal mustul de fructe sau diverse rădăcini pentru îndulcire. Mierea a adus o schimbare radicală, fiind considerată „aurul lichid” al epocii. Faptul că albinele au supraviețuit călătoriei periculoase pe mare, într-o barcă deschisă
Numele locației, Llan-Beach-Aire (sau Lann-Bechere în irlandeza veche), este unul descriptiv. Termenul Llan desemna în acea perioadă o așezare monahală împrejmuită, un spațiu sacru, în timp ce Beach-Aire se traduce literal prin „custodele albinelor” sau „apicultorul”. Această biserică din Bremore nu a fost doar un simplu lăcaș de cult, ci prima „școală” de apicultură a insulei. Se spune că Sfântul nu a adus doar albinele, ci și tehnica îngrijirii lor, învățată în Țara Galilor, transformând mănăstirea într-un centru de producție a mierii și a cerii, ambele vitale pentru viața liturgică (pentru lumânări) și pentru tratarea bolnavilor.
Ulterior, Sfântul Modomnoc a slujit ca Episcop de Ossory, sfârșindu-și zilele ca pustnic în Tibraghny (cca. 550 d.Hr.), lăsând în urmă o lecție despre cum dragostea poate îmblânzi sălbăticia și cum grija pentru făpturile mici este, de fapt, o formă de rugăciune.
, a fost considerat o dovadă incontestabilă a purtării de grijă a lui Dumnezeu.
Datorită Sfântului Modomnoc, în Irlanda au apărut legi vechi (cunoscute sub numele de Brehon Laws) care reglementau cu o rigoare uimitoare protecția albinelor. De pildă: albinele erau considerate un fel de „proprietate sfântă” și oricine fura un stup de la o biserică sau mănăstire primea pedepse aspre, deoarece albinele lucrau „pentru slava lui Dumnezeu”. Apoi, o parte din producția de miere era mereu rezervată săracilor și bolnavilor, în amintirea milosteniei Sfântului Modomnoc.
Astăzi, în zona Bremore/Balbriggan, memoria Sfântului este încă vie. Deși vechea biserică a dispărut sub trecerea timpului, locul rămâne un punct de pelerinaj pentru apicultorii care văd în mica insectă un mesager al curăției și al hărniciei.
Așadar, astăzi, mai ales că suntem aproape de începutul Postului Mare, Sfântul Modomnoc ne îndeamnă să redescoperim „mierea” virtuților: hărnicia, ordinea și, mai ales, milostenia față de cei aflați în suferință. Fie ca exemplul său să îi inspire nu doar pe apicultori, ci și pe noi, credincioșii, deopotrivă, amintindu-ne că în marea „stupină” a Bisericii, fiecare suflet are datoria de a aduce puțină dulceață în amărăciunea lumii de astăzi. Sfinte Ierarhe Modomnoc, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Aducem în atenția dvs., cu acest prilej, Mierea EvDokimon de la Sfânta Mare Mănăstire Vatoped: Produsă prin metode şi procedee care exclud orice fel de preparare chimică, pesticide ori alte substanţe dăunătoare, iar stupii sunt concepuţi integral din materiale 100% naturale. Părinții de la Sfânta Mănăstire Vatoped nu extrag toată cantitatea de miere din stupi, lucru care contribuie la sporirea sănătății albinelor și la modul în care ele colectează nectarul din plantele aflate în grădinile Sfintei Mănăstiri Vatoped și în pădurile din apropiere.
