Tema articolului de astăzi nu este una inedită. Pe blogul Bizanticons Art, ne-am aplecat de-a lungul timpului asupra unor reprezentări mai puțin obișnuite din icoanele Maicii Domnului sau ale sfinților, explorându-le semnificațiile prin prisma vieților lor din Sinaxar sau a unor scrieri istorice mai puțin cunoscute. Spre exemplu, de-a lungul timpului am descoperit povestea expresiei înfricoșătoare și a lanțurilor din icoanele Sfântului Haralambie. În trecut, v-am vorbit despre cărămida și coșul din icoanele Sfântului Spiridon, hiena din icoanele Sfântului Macarie Alexandrinul sau lanul de grâu binecuvântat de Maica Domnului în icoana „Sporitoarea Grânelor”.
Astăzi, continuăm această serie captivantă cu o altă reprezentare unică. Pe 6 iulie, Biserica noastră Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare și, cu acest prilej, ne-am gândit că este o idee bună să vă spunem din ce motiv în icoanele acestui părinte egiptean apare un copil așezat într-un leagăn și cum a ajuns iconografia ortodoxă să reprezinte și să transmită, la rândul ei, mai departe, această imagine inedită. Aflați răspunsurile, ca de obicei, în rândurile de mai jos!
Cine a fost Sfântul Sisoe?
Din păcate, istoria bisericii noastre nu păstrează consemnări detaliate legate de biografia Sfântului Sisoe, așa cum este cazul altor sfinți. După tradiție, Sfântul Sisoe a trăit la începutul secolului al IV-lea și a fost contemporan și ucenic apropiat al Sfântului Antonie cel Mare, cunoscut ascet egiptean, considerat a fi întemeietor al monahismului, alături de Sfântul Pahomie cel Mare.
După trecerea la cele veșnice a Sfântului Antonie, pustietățile Sketis și Nitria au început să atragă mulți tineri dornici să urmeze calea monahală, datorită moștenirii duhovnicești puternice și autentice lăsate de acesta în respectiva regiune. În căutarea unei vieți mai liniștite, departe de agitația tot mai intensă din aceste așezăminte, Sfântul Sisoe a ales să se retragă pe un munte ce poartă numele „al Sfântului Antonie”. Acolo a trăit 72 de ani, împreună cu ucenicul său, Avraam. Cuviosul Sisoe a fost un sfătuitor înțelept pentru mulți monahi și credincioși care veneau să îi ceară povățuire. Un episod faimos din viața sa este cel în care un frate l-a întrebat cum poate să se apropie mai mult de Dumnezeu. Sfântul i-a răspuns: „Fugi de oameni și vei fi mântuit.” Prin aceasta, el arăta importanța liniștirii și a lepădării de grijile lumii.
Ajuns la o vârstă înaintată, dorind să-și continue existența în deplină izolare pentru a nu fi împiedicat în drumul său spre Împărăția Cerurilor, s-a mutat în zona numită Clysma, situată la capătul Golfului Suez, unde și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu. Un moment de o frumusețe aparte este mărturia sa de dinainte să treacă la Domnul. Atunci, fața lui a început să strălucească puternic, ca o lumină, și le-a spus ucenicilor care îi stăteau alături: „Uitați, a venit avva Antonie!” După un moment de tăcere, a mai spus: „Acum a venit mulțimea proorocilor.” Apoi, fața lui a început să lumineze și mai tare și a zis: „Uitați, au venit apostolii!”. Frații au întrebat: „Părinte, spune-ne, cu cine vorbești?” Iar el le-a răspuns: „Au venit îngerii să mă ia și mă rog să-mi mai lase puțin timp să mă pocăiesc.” Monahii i-au spus, atunci: „Părinte, tu nu mai ai nevoie de pocăință.” Iar el a răspuns: „Sincer, nu mă cunosc pe mine însumi, dacă măcar am început cu adevărat să mă pocăiesc”, arătând cât de mare era smerenia sa.
Copilul din icoanele Sfântului Sisoe
Ieromonahul Dionisie din Furna, autorul volumului „Erminia picturii bizantine” – cartea de căpătâi a oricărui pictor, arată că Sfântul Cuvios Sisoe cel Mare se zugrăvește în icoane sub chipul unui „bătrân, pleșuv, cu barba lată”, fără a da vreun detaliu despre un copil așezat la picioarele sfântului.
Cercetând, însă, unele Sinaxare ale Bisericii, aflăm că motivul acestei reprezentări are legătură cu faptul că sfântul a primit de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolnavii, de a scoate duhurile rele și a învia morții. Mai exact, se spune că într-o zi, un om evlavios s-a gândit să meargă spre muntele Sfântului Antonie pentru a primi binecuvântare de la Părintele Sisoe. Pe drum, fiul său cel mic s-a îmbolnăvit și a murit subit. Cu toate acestea, tatăl nu s-a tulburat, ci, având o credință nezdruncinată, și-a continuat drumul și l-a adus pe copilul mort la stareț. Intrând în chilia cuviosului, s-a aruncat la picioarele acestuia, avându-l alături pe fiul său adormit și așezându-l pe acesta pe pământ. Sfântul Sisoe, săvârșind rugăciunea și dându-le binecuvântare, l-a îndemnat pe om să plece, fără să știe că fiul său era mort. Crezând că micuțul doar stătea pentru rugăciune, i-a zis: „Scoală-te, fiule, și du-te de aici”. În acel moment, copilul trecut la Domnul a înviat, s-a ridicat și a mers în urma tatălui său. Văzându-și fiul viu, omul s-a întors la stareț, mulțumindu-i cu lacrimi. Atunci, Sfântul Sisoe s-a mâhnit profund, deoarece nu dorea niciodată să fie recunoscut ca făcător de minuni. De aceea, i-a poruncit omului să nu povestească nimănui cele întâmplate până la sfârșitul vieții sale.
În icoane, copilul este adesea înfățișat fie zăcând la picioarele sfântului, fie ridicându-se din leagăn sau sicriu, simbolizând trecerea de la moarte la viață. Sicriul sau leagănul accentuează starea de moarte din care copilul a fost readus la viață, făcând minunea și mai evidentă. Această imagine servește ca o mărturie vizuală a puterii lui Dumnezeu de a învia morții și a sfințeniei Sfântului Sisoe, care a fost un vas al acestui har. În Serbia, spre exemplu, Sfântul Sisoe este foarte cinstit și apreciat de mame în calitatea sa de ocrotitor al copiilor, alături de Sfântul Stelian. Este o tradiție ca mamele evlavioase să postească timp de șapte zile înainte de sărbătoarea sa din ziua de 6 iulie. O rânduială nescrisă, dar care este respectată de către un număr din ce în ce mai mare de mame.
Așadar, dincolo de minunea în sine, această reprezentare iconografică are și o semnificație simbolică profundă. Ea poate fi interpretată ca o reprezentare a învierii, a renașterii sufletului din moartea păcatului, la viața întru Hristos. Sfântul Sisoe, prin minunea sa, devine un simbol al nădejdii și al biruinței vieții asupra morții, o temă centrală în teologia ortodoxă. Astfel, icoana sa nu este doar o amintire a minunii, a unui eveniment trecut, ci o invitație la credință și la o înțelegere mult mai profundă a puterii lui Dumnezeu și a rolului sfinților în lucrarea mântuirii noastre.
Cu prilejul prăznuirii Sfântului Sisoe, am pus la un loc pentru dumneavoastră Viețile sfinților pe tot anul și Acatistierul lunii iulie, alături de o selecție dintre cele mai frumoase cărți de rugăciuni în ale căror pagini veți găsi, cu siguranță, liniștea și nădejdea de care avem atâta nevoie cu toții, alături de câteva modele din Candela Dăruirii. Click pe linkurile aflate sub cărțile mai jos pentru detalii și comenzi:
